Scrisoare catre tineri Imprimare E-mail


Salut tie, tinere roman al zilelor noastre oricine ai fi.
 Buna ziua distins domn ,tata, unchi, dascal,medic sau oricine ai fi; Sarut mina doamna, mama, educatoare, croitoreasa, om de afaceri sau oricine ai fi.
Intr-un cuvint distinse salutari pentru cititor.
In cele ce urmeaza am sa incerc sa astern pe hartie niste scurte pelicule din amplul film al vietii mele si care au contribuit intr-o masura extraordinara , chiar mai mult decat as fi put eu crede la momentul respectiv, la evolutia mea ca individ, intr-o societate tot mai viciata, mai bolnava si mai dura in care din pacate traim cu toti astazi; nici de departe nu vreau ca ceea ce voi scrie sa sune ca un cliseu obosit aruncat intr-o gazeta la rubrica “asa nu”.
Totusi…
    ImageInainte de toate sunt un tinar de 27 de ani, casatorit, cu o cariera in ascensiune si cu exceptia unui copil pe care mi-l doresc foarte mult, pot spune de departe ca sint un individ realizat.
Cum am ajuns aici…? Hmmm…O intrebare foarte interesanta chiar si pentru mine . Sincer nu stiu sa dau un raspuns, o reteta, pentru ca, simplu, nu exista. Tot ce pot sa spun este ca in clasa a IX a la inceput de liceu (un cunoscut liceu din capitala), la aceasta rascruce extraordinara din viata oricarui adolescent (acel moment in care totul miroase a primavara, a nou, cand nu stii nimic despre tine, dar despre lumea din jurul tau…nici macar), am fost fascinat de un sunet care venea de la sala de sport.
O bufnitura  ampla si infundata, imprastiata in imensitatea
locului.
    Ce se auzea ?...Era dribling-ul unui baschetbalist pe parchetul nou, proaspat lacuit din sala de sport…….fabulos! …….nu cred ca voi uita acest sunet niciodata. Acest sunet de fapt a fost scanteia care a generat, pentru mine cel putin, un sens , o directie, un tel intr-un moment foarte instabil si plin de tentatii pe care il traiesc si in care se pierd din pacate multi, mult prea multi tineri.
    Zis si facut. Seara dupa cursuri am mers direct la sala de sport sa stau de vorba antrenorul (fost campion national un munte de om 2,10 m si cam 120 kg; impresionant nu…?) si in uma discutiei am inteles ca nu am nici cea mai mica sansa sa pot face performanta pentru ca echipa era deja formata, ca sint prea mare, ca m-am trezit prea tirziu; cu alte cuvinte trenul meu era plecat .
     “Domn profesor eu VREAU sa fac baschet , eu VREAU sa fac performanta, eu VREAU sa ajung titular in aceasta echipa ”astea sunt cuvintele pe care, rosu in obraji si cu jumatate de gura, i le-am spus antrenorului.
”Bine tinere vino, ce pot eu sa-ti zic, dar totusi e cam tarziu”.
 Aceste cuvinte mi-au rasunat in cap zi de zi in anul ce a urmat, an in care zi de zi, seara de seara am fost in sala de sport la antrenamente, am muncit ca un caine, pana la epuizare, pentru visul meu.
Si am reusit .Am fost legitimat la club si am ajuns titular in acea echipa, care era deja formata, in acea echipa pentru care eram prea mare, in acea echipa pentru care ma trezisem prea tirziu. Am ajuns acolo unde mi-am propus, am ajuns ca la primul fluier sa ma ridic mandru in picioare si s-a incep meciul in primii cinci. Ce inseamna asta ?...Inseamna ca indiferent de ceea ce cred altii, indiferent de ce zice lumea, indiferent de momentul in care vrei sa faci ceva daca iti doresti cu adevarat POTI. Daca esti dispus sa muncesti cu adevarat pentru visul tau il poti indeplinii.
NICIODATA NU E PREA TIRZIU si (asta e din carti) NICIODATA SA NU ZICI NICIODATA.
    Un alt episod care ma emotioneaza de fiecare data cand imi aduc aminte este acela, in care, in vara anului 1997 la campionatul inter-licee in finala au ajuns doua echipe: una a liceului pentru care jucam eu si alta a unui alt liceu cunoscut. Datorita faptului ca echipa adversa a fost mai buna, mai bine pregatita cu mai multi jucatori profesionisti in componenta binenteles ca au cistigat si de ce sa nu recunoasc, pe merit.
Ceea ce este mai interesant este fapul ca meciul fusese televizat, eu nestiind acest lucru, si in ciuda faptului ca pierdusem finala, cand am ajuns pe strada unde locuiam impreuna cu parintii mei, undeva la periferia Bucurestiului in spatele celebrelor blocuri gri, am trait cea mai interesanta experienta din viata mea.
Copiii de pe strada, prietenii mei, oameni, vecini ma vedeau si exclamau “te-am vazut la televizor! “,”ai fost extraordinar!”,”mi-a placut cosul ala pe care l-ai dat din intoarcere! “.
Eram acelasi copil cu tenesi chinezesti, bluza de trening roasa pe la coate si fata brazdata de cosuri dar pentru ei eram cineva , cineva care a aparut la televizor de acolo din comunitatea lor saraca si provinciala. In acele momente am fost propriul meu campion mondial.
Ce inseamna asta?…Inseamna ca indiferent de valoarea rezultatului este important sa crezi in tine si in puterea fortelor proprii, sa-ti cunosti limitele si sa respecti munca iar atunci cand faci ceva, fa-o cu daruire si nu doar de dragul de a o face si nu doar pentru ca da bine. Fa ceea ce-ti place si ce-ti doresti dar fa-o bine si cu implicare. Canalizeaza-ti energia in ceva constructiv care sa te ajute sa te cunosti si care pe baza rezultatelor , ce nu vor intirzia sa apara, sa-ti dea incredere in tine.
Cred ca asta cautam cu totii?...incredere in noi si rezultate. Voi ce parere aveti?   

    
Distinse salutari,

Autor: Victor Stirbulescu

 



Comentarii (3)add
ai mare dreptate : cosmin
Am nimerit pe aici din greseala cautand pe google viata unui baschetbalist.Este foarte da ar fi mai bine daca toti ar practica cu atata daruinta sportul cu mingea la cos care este cel mai frumos sport din lume este al doilea lucru pe care il iubesc dupa parinti.Frumoasa copilaria mi-as dori si eu una asa ca voi trage foarte tare s multumesc celor care au facut tot posibilul ca sa fie o echipa si in judetul Botosani.asa ca vrea sa multumesc pentruca am unde sa ma antrenez.
...
o gandire pozitiva : luciia
Am nimerit si eu tot din greseala...sau cred ca o prea mare coicidenta.Zic asta pentru ca in seara asta am fost ft apatica. Am si eu un vis, dar din pacate persoana de langa mine, nu ma sutine cum as vrea... Daca s-ar putea sa se indeplineasca cat mai repede si gata. ..fara prea mult efort si munca...Cititnd acest articol, am reusit sa ridic capul si sa privesc lucruirle altfel. Multumesc!
...
Un vis pe jumatate implinit. : Fefe
Buna.
Vreau sa'ti zic ca articolul tau mi'a placut foarte mult. Ma bucur ca tu ai realizat ce ai vrut, insa eu, totusi daca am numai 12 ani, m'am lasat de tot ce era mai bun in viata mea, dansul.
Trebuia sa mergem la un concurs, si sa dansam singuri, m'am emotionat, si am lasat balta tot. Imi pare rau, eram buna, acum, asta e. Imi traiesc viata ca un adolescent normal, dar tot acolo ramane golul ala mare : "DANSUL".
...
Spune-ti parerea despre acest articol
quote
bold
italicize
underline
strike
url
image
quote
quote
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley


Adaugati caracterele din imagine


busy
 

 

 

newsletter
login
cont
parinti
parinti


galeriapiticilor.jpg    
Poze din galerie!
Educatie si Scoala
2006 - 2012 ScoalaParintilor.ro - toate drepturile rezervate
Termeni si conditii | Publicitate

banner
banner