Despre neamul nostru Imprimare E-mail




 
 “Ca sa vezi ce neam de ……. suntem, de exemplu Mihai Viteazu a fost omorat in cortul lui din mijlocul taberei lui militare si inconjurat de ostenii lui!” Deja ma simteam foarte nervos. De minute bune ascult doar cat de nasol si de ……….. este neamul nostru. Incerc sa deviez discutia de la neam la alte subiecte mai neutre – femei, masini, job, etc. A mers. Raman totusi cu un gust amar si cu o nemultumire. Ce ma nemultumeste de fapt?

Este doar una din nenumaratele discutii la care am fost martor sau la care am participat. In general astfel de discutii pornesc de la coruptia actuala – Banca Religiilor, Patriciu, Bivolaru, sau oricare alt nume manjit din ziare. Coruptia actuala desigur ca este strans legata de mafia politica - oamenii-care-este, bombonel, premierul-taxa-inmatriculare, marinarul si flota lui pierduta, s.a.m.d. Desigur ca acum este momentul pentru scurte consideratii de genul “vai-de-tinerii-din-ziua-de-azi”. Ca sa ne consolam ne putem uita un pic in trecutul nostru. Ce boieri turcofili am avut, ce rascoale penibile, ce tradari istorice am comis, ce oportunitati am ratat, etc. Ce mai, suntem un neam de ratati, condamnati la ratare. Va suna cunoscut?

Eu unul nu ma identific cu “gloriosii” daci si romani, cu iobagii sau cu  boierii fanarioti, nici cu soldatii antisovietici/ antihitleristi si nici cu comunistii care-l aplaudau pe ceausescu. Cred ca fiecare om este responsabil pentru faptele sale. Daca apuca sa dea sau nu socoteala, asta este o alta discutie. Nu ma vad de loc arzand casele familiilor de partizani sau violand femei ai caror soti sunt intr-o alta  armata. Eu nu mi-am dat copiii turcilor, nu am parjolit holdele si nici nu am otravit fantanile in calea dusmanului. Ce as fi facut daca eram eu acolo? Habar nu am! Stiu ca un bunic de-al meu a fost bulgar si ca a  fost intemnitat intr-un lagar de munca fortata mult dupa razboi. In familia mea exista o legenda care zice ca un strabunic a fost tigan si probabil hot de cai. Stiu ca tata a avut carnet de partid si ca l-a ars in ‘’89. Stiu ce am facut eu in fata incercarilor ce mi s-au ivit. Cred ca am facut lucruri onorabile si sper sa nu-mi fie rusine niciodata cand ma uit in oglinda.

Si totusi de ce ma deranjeaza cand aud discutii despre trecutul “rusinos” al neamului romanesc? Ce legatura am eu cu hotiile din trecut? Ma deranjeaza ca vorbitorul care explica ce neam corupt avem ma baga indirect si pe mine in povestea lui. Asa au fost stramosii nostrii  - deci si ai mei. Daca aschia nu sare departe de trunchi, este clar ca asa voi face si eu. Mai lipseste doar sa se apeleze la genetica. Doar de genele lenei sau lasitatii nu am auzit. Nu inca. De ce sa ma identific eu cu neamul? De ce se identifica oamenii?

“D.p.d.v. psihologic, identificarea este un mecanism de dezvoltare (prin care crestem psihic), dar care poate deveni un mecanism de aparare, chiar aparare patologica, atunci cand nu facem decat sa repetam la nesfarsit problemele, tulburarile, erorile etc. inaintasilor sau pe ale contemporanilor cu care ne identificam.” precizeaza psihanalista Magda Ionescu.
 
Mama este una cu copilul din burta ei timp de 9 luni. Desi perioada de mentinere a binomului mama-copil (si de identificare intre acestia) este data diferit in functie de teorie, majoritatea psihologilor sunt de acord ca si dupa nastere copilul si mama sunt inca legati printr-un adevarat cordon ombilical psihic. Separarea se produce pana la urma chiar daca copilul se identifica mai departe cu parintele de acelasi sex. Vrea sa fie “ca mama” sau “ca tata” cand o sa fie mare. Intre timp ajunge puber si mai apoi adolescent si vede ca parintii nu sunt chiar asa perfecti si frumosi pe cat ii credea el. Poate avea un alt model in viata, si chiar ajunge sa isi faca el o viata. Viata lui poate sa semene sau nu cu a parintilor dar este alta, ii apartine.

Comunismul infantilizeaza. Viata omului este hotarata de altii (isi mai aduce cineva aminte de repartitiile de dupa terminarea facultatii?), timpul nu-i apartine (de orele pierdute la cozi isi mai aduce aminte cineva?), confortul este decis de altii (eu nu pot sa uit de frigul din casa din anii 80), nu poate sa alega nimic pentru ca toate produsele sunt identice (nici macar nu se gaseau toate numerele la incaltaminte, ce sa mai vorbim de modele diferite). Este de la sine inteles de ce oamenii se asezau la coada si intrebau dupa aceea “ce se da?” nu “ce se vinde?”. Impresia era ca tot ce aveai era dat si hotarat de altcineva. Dar cel putin istoria era frumoasa. La istorie invatai cat de gloriosi au fost strabunii. Aflai ce eroic am ramas noi pe aceste meleaguri si cat de mult ne-am impotrivit hitleristilor. Caderea comunismului a fost ca o trecere la adolescenta. Oamenii au putut sa afle ca gloriosii neamului au fost oameni cu pacate si tradari umane. Cu conduite si probleme umane. Societatea post-comunista poate sa vorbeasca urat despre oricine si orice. Totusi este si libera sa-si cladeasca un prezent.

Nu cred ca daca ne lamentam cu trecutul nostru schimbam prezentul. Toti nemtii stiu ca pe timpul lui hitler poporul german a facut lucruri ingrozitoare. Totusi nemtii de azi sunt europeni si isi traiesc prezentul. Ei au daramat zidul Berlinului si de la acel eveniment se contorizeaza timpul ramas pana la totala cadere a Cortinei de Fier. Cum ar fi ca frantujii de azi sa simta responsabili pentru imperialismul lui Napoleon? Sau cum ar fi ca englezii sa roseasca pentru ca stramosii lor au inventat lagarele de concentrare in razboiul cu burii? Trecutul este ceva in care poti sa vezi toate greselile lumii.

A face apel la trecut pentru a-ti justifica neputinta din prezent este un infantilism. Este ca si cum ai zice ca ai avut ghinion sa te nasti roman. Daca te nasteai elvetian sau american traiai si tu intr-o tara civilizata si aveai astfel posibilitatea sa fi si tu civilizat. Daca traiesti in Romania - care este necivilizata “din pricina trecutului” - tu ai toate scuzele sa fi o canalie. Ai putea foarte bine sa zici “Ce sa-i faci, m-am nascut in Romania, aici asa se poarta, asa sunt si eu ...” Cu atat mai multe scuze ai daca “Asa suntem toti, asa este neamul asta.”  Este o generalizare nepermisa. Eu nu sunt totuna cu neamul meu si asta ar fi trebuit sa spun atunci. Nu ai nici o scuza daca tu esti o jigodie fara coloana vertebrala. De aici gustul amar si nemultumirea. Asta ar fi trebuit sa spun in loc sa deviez discutia ...
    
 
Autor: Daniel Pirvu


 
newsletter
login
cont
parinti
parinti


galeriapiticilor.jpg    
Poze din galerie!
Educatie si Scoala
2006 - 2012 ScoalaParintilor.ro - toate drepturile rezervate
Termeni si conditii | Publicitate

banner
banner