Nevoile copilului si consecintele nerespectarii acestora
Sustinerea permanenta din partea adultului ii confera siguranta copilului. Este acea perioada cand copilul poate constientiza diferenta intre sine si ceilalti, de aceea are nevoie de valorizare din partea adultului. Astfel, copilul dobandeste incredere in sine, dar si in adult. Daca adultul are o atitudine nonpermisiva, copilul va adopta un comportament de revolta sau de obedienta exagerata, de neincredere in propriile puteri (copil timid, copilul care va refuza sa stea singur in camera, pavorn nocturn sau enurezis nocturn). Va adopta un model de relatie ambivalenta cu adultul, relatie de respingere a adultului, dar si dependenta de acesta.
Una dintre erorile cel mai des intalnite in cresterea si ingrijirea copilului este „el este mic, nu stie, nu intelege”. Aceasta eroare atrage dupa sine comportamente deficitare ale adultului in raport cu nevoile de dezvoltare ale copilului. Apare dublul risc al supraprotejarii sau al comportamentelor restrictive, tocmai din dorinta de a-l proteja. Desconsiderarea competentelor copilului este o piedica in dezvoltarea copilului in egala masura in care nu-i este permis acestuia sa experimenteze situatii noi (nu il lasam sa manance singur pentru ca „este mic si nu poate” sau „nu poate duce singur lingura la gura si face mizerie in loc sa manance”). Ca o consecinta directa a acestor tipuri de comportamente este prelungirea dependentei de adult, lipsa stimularii copilului si intarzieri de dezvoltare ale copilului.
Un alt tip de comportament deficitar este acela al lipsei de reguli sau a regulilor excesive, neadecvate varstei si puterii de intelegere a copilului. Mai ales la aceasta varsta, copilul dobandeste cunostiinte prin mimentism, imitand in buna masura comportamentele curente ale adultilor reprezentativi din punct de vedere afectiv pentru ei. Modelul comportamental pe care il oferim copilului este cel pe care acesta il integreaza si il va reproduce. O regula este valabila doar in situatia in care a fost inteleasa de copil si in cazul in care este respectata de toata lumea.

Autor: Cristina Popescu - psihopedagog specializat

Comentarii (3)

Aici vezi sau ascunzi comentariile ... : AlexT Material informativ f bun. Tineti-o tot asa! http://www.versuripedia.com/versuri/l/lcia-moniz/index.php octombrie 19, 2007 Ce ne facem daca tipa?! : Godeanu Oana Baietelul meu, Vladutz, are 1 an. Este un copilas foarte activ si tare dragalas. Toata lumea imi spune ca s-a dezvoltat normal pentru varsta lui dar uneori pe mine, ma copleseste! Mi se pare un pic cam prea activ in comparatie cu alti copii. Da, stiu, nu trebuie sa facem comparatie intre copii. Vladutz insa nu imi da timp de odihna si ce este si mai suparator uneori, tipa! Imi inchipui ca vrea sa vorbeasca dar nu pronunta cuvinte. Scoate in general numai sunete. Oare o face pentru ca doreste sa-mi capteze atentia?! Eu cred ca o are..... octombrie 31, 2008 ce ne facem cu "nu"? : Chichisan Catalina Ingerasul meu, Liviutz, are doi ani si noua luni. Sa nascut departe de Romania si de problemele ei. Era un baietel foarte cuminte si inspecial foarte receptiv.De curand am revenit in tara si comportamntul lui s-a schimbat enorm. Primul raspuns la orice intrebare este "nu". Haide sa mancam - Nu. haide sa facem baie - "nu". haide sa ne jucam - "nu". Cred ca nici nu asteapta sa vada ce il rog si deja raspunde atat mie cat si tatalui sau. Sa fie oare influenta bunicilor, sau l-am scapat noi de sub control? octombrie 31, 2008