Cum devenim parinti Imprimare E-mail


Image“Lasand copilul sa se detaseze de ei, sa-si incerce zborul prin incercari timide, sa se indeparteze bazandu-se pe prezenta lor securizanta, 

parintii isi dovedesc atasamentul. Pe aceasta baza copilul se poate afirma ca individ complet”  Berry Brazelton
Dragi mamici si tatici, va amintiti bineinteles cubul acesta magic, Rubik Cub, pe care l-a inventat un tip inteligent din Ungaria si care presupune o multime de combinatii multicolore si exercitii de cinetica si reprezentari tridimensionale ale cubuletului pentru a ajunge sa realizezi o armonie intre fetele acestuia. Ele trebuie sa fie de o singura culoare.  Ele trebuie sa fie in armonie. Cate incercari si sentimente contradictorii, sperante si reusite, tensiuni si esecuri, frustrari si amanari. De cate ori v-ati spus ca nu veti reusi niciodata si priveati la televizor sau citeati in reviste de performanta extraordinara a unor genii care reusesc sa faca cubul in cateva ore-minute. Ei bine, dupa cum zic niste personaje simpatice de pe MTV, “Nu incercati asta acasa!”.

A deveni parinte este un proces cu infinite posibilitati si fatete, nuante si combinatii, durata si ritm, efort personal si scheme impuse de altii. Cred, dragi mamici, ca v-ati intrebat de nenumarate ori ce inseamna sa devin parinte, ce secret nemaipomenit poate sa asigure performanta dvs si fericirea copilului sau fericirea conjugala alaturi de tatal copilului. Nu suntem departe de asemanarea cu explozia de culori si posibilitati ale cubului cu pricina de care va aminteam mai devreme. Diferenta este ca nu suntem contracronometru si apoi, cel mai important, devenirea ca parinte este influentata de prezenta copilului, de interventia lui. El va ajuta sa deveniti parinti. Promit ca e un subiect care va fi dezvoltat mai pe larg de acum incolo pe acest site, deocamdata haideti sa ne gandim la nasterea atasamentului intre parinti si copil si ingredientele psiho-emotionale. De buna seama dorinta de a avea copii sau sarcina, pregatirea pentru nastere o transforma pe viitoarea mamica, intra intr-un proces de readaptare si obisnuire cu transfomarile corporale, transfomarile culturale, de comportament, transformarile de personalitate. Noul statut presupune bucurii neasteptate alaturi de angoase si tranformari ale relatiei dvs cu sine si a relatiei dvs cu cei din jur.

Ar fi bine ca interventia grijulie a parintilor calculati care nu vor sa faca nici o greseala, sa asigure intr-un fel fericirea copilului si toate conditiile pentru ca el sa creasca armonios. Insa atasamentul nu apare din prima zi, sigur ca exista suportul instinctual care dispune la comportamente din partea copilului de apropiere, sau comportamente de ingrijire din partea dvs insa cum ar spune Brazelton sau Bowlby nu vorbim de atasament inainte de luna a treia-a sasea , si poate din acest punct de vedere intre a sasea si un an prezenta parintilor este importanta pentru copil. Aveti prietene care au nascut sau care sunt gravide, stati de vorba in parc sau la o sueta si observati cat de transpuse sunt, uneori aveti impresia ca nu mai stiu altceva ca mintea le este totalmente dedicata rolului de parinte, va plictisesc uneori si par pierdute. Ei bine, asta arata o dispozitie speciala de ingrijire si adaptare, de comunicare cu copilul, sunt sedusi de copil care a reusit sa le capteze toata atentia. Este o premiza buna pentru interactiunea dintre ei. Parca sunt intr-un balon, mama-copilul-tatal, detasati de lumea exterioar. Asa se intampla in primele luni dupa nastere, parintii sunt prezenti insa e sufocant daca incearca sa prevada orice nevoie si frustrare a copilului si intervin preventiv astfel incat sa nu-i dau ocazia copilului sa se experimenteze pe sine. E ca si cum invatam din greseli. Nu putine mamici incep sa se apropie din nou de mama, petrec timp in a-si evoca copilaria si a descoperi cum erau ca si copilasi, cum se comporta mama lor cu ei, ce inseamna sa fi mama. Unele mamici se apropie de soacre, incearca sa se identifice cu o “personalitate” care a trecut prin experienta asta , au nevoie de sprijin. Uneori ai impresia ca acesti parinti au renuntat la propria personalitate, tot universal lor pare centrat pe copil, ai sentimentul ca I se dedica prea  mult. A fi parinte inseamna a renunta de tot la sine? Nu!


 
newsletter
login
cont
parinti
parinti


galeriapiticilor.jpg    
Poze din galerie!
Educatie si Scoala
2006 - 2012 ScoalaParintilor.ro - toate drepturile rezervate
Termeni si conditii | Publicitate

banner
banner