Intrarea in colectivitate a copilului, indiferent daca este vorba de cresa sau de gradinita, este un moment destul de dificil.

Destul de des, trecand pe langa gradinita ati vazut copiii plangand, tinandu-se strans de mana parintilor. Acestia, cu o fata crispata, incearca sa zambeasca si, printre dinti, ii spun copilului ca este frumos la gradinita. Este un moment tensionat, care bulverseaza viata de pana atunci.Pentru a putea depasi acest moment al separarii (pentru ca de acest lucru vorbim, de separare), trebuie sa incercam de timpuriu sa obisnuim copilul si sa ne obisnuim si noi cu ideea ca va veni odata “prima zi” de gradinita.

Copilului ii este mai usor sa stea fara parintii sai in prezenta unui adult familiar, intr-un spatiu cunoscut. Parintele este mai relaxat daca cunoaste locul (mediul fizic) in care ramane copilul in cazul in care mama sau tata pleaca pana la piata, sau in vizita. Trebuie sa recunoastem, ca putem lasa copilul linistiti in grija bunicilor, acasa la dansii sau la noi. Insa lucrurile se complica in cazul gradinitei.Dintr-o data universul copilului se schimba si se schimba regulile, oamenii...Am auzit de multe ori parinti spunand unui copil de 3 ani: “o sa te duci la gradinta, o sa fie multi copii acolo si multe jucarii, o sa fie frumos!”. Numai ca nu stim ce mult ne inselam: tocmai asta angoaseaza copilul, faptul ca sunt prea multi copii, prea multe jucarii...Copilul invata sa se joace cu un adult, apoi alaturi de alt copil (in paralel) dar cu jucarii diferite si abia in final impreuna cu alt copil cu aceeasi jucarie. Mai tarziu, spre 4-5 ani, copilul intra in jocuri de imaginatie (jocuri de rol: “de-a mama si de-a tata”). Pana atunci,  va fi speriat de ideea de a imparti cu altcineva jucaria.

Pe de alta parte, copilul nu poate intelege trecerea timpului: degeaba ii spuneti ca veti veni sa il luati de la gradinta dupa amiaza, caci nu intelege!  Sentimentul  increderii ca nu-l veti parasi se creaza cu vremea. Atunci cand plecati undeva (la piata, la doctor, cu sotul al un film) iar pe el il lasati in grija bunicilor, este bine sa-l asigurati ca va veti intoarce in X ore, indiferent de varsta lui. Atunci cand va veti intoarce, intrebati-l:”Ai vazut? Nu ti-am spus ca ma intorc? Uite! M-am tinut de promisiune si ma voi tine intodeauna!”

Pentru a usura aceasta perioada de trecere, de la depenenta de parinti a copilului (si a parintilor de copil...) puteti incepe de frecventati un loc de joaca necunoscut pana in acel moment pentru dumneavostra si pentru copil: un parc, un spatiu dintr-un magazin sau restaurant. Macar pentru 30 de minute, copilul sa fie in compania unor copii necunoscuti, trebuie sa experimenteze faptul ca va avea o stare de bine alaturi de alti copii, ca este in siguranta. Ca in timpul in care el se joaca alaturi de alti copii dumneavostra sunteti acolo si continuati sa il iubiti. Veti vedea ca va incepe sa se departeze singur de dumneavoastra si se va indrepta spre copii sau jucarii. Noi vorbim de separare treptata. Este un ritual de trecere spre independenta.