Libertatea de circulatie in Uniunea Europeana Imprimare E-mail


ImageInformaţii

Dreptul la liberă mişcare este unul din drepturile de bază ale cetăţenilor UE. Acest drept este prevăzut în Tratatele ce guvernează UE şi în Directivele şi Reglementările UE. Prezentul document descrie regulile generale privind libera mişcare.

În linii mari, prevederile Tratatelor cu privire la libertatea de mişcare se aplică în acelaşi mod celor 10 state membre care au aderat la UE în 2004 şi celor două noi state membre (Bulgaria şi România) care au aderat în ianuarie 2007, deşi unele dintre reguli nu sunt puse în aplicare imediat în baza măsurilor de tranziţie descrise mai jos.

Tratatele UE au un număr de prevederi care tratează libertatea de mişcare a persoanelor şi, în mod specific, libertatea de mişcare a muncitorilor. Tratatele stipulează că "fiecare cetăţean al Uniunii va avea dreptul de a se mişca şi de a locui liber în cadrul teritoriului Statelor Membre, conform limitărilor şi condiţiilor stipulate în Tratatul CE şi măsurilor adoptate în vederea aplicării sale".

Tratatele conţin o prohibiţie (interdicţie) generală privind discriminarea pe motive de naţionalitate şi declară în mod expres că libertatea de mişcare pentru muncitori are ca rezultat "abolirea oricărei discriminări pe bază de naţionalitate între muncitori ai Statelor Membre cu privire la angajare, remuneraţie şi alte condiţii de muncă şi angajare". Prevederile Tratatului privind libertatea de mişcare a muncitorilor stipulează că, în conformitate cu limitările justificare pe motive de politică publică, siguranţă publică sau sănătate publică, muncitorii au dreptul de a accepta oferte de angajare şi de a se mişca liber pe teritoriul statelor membre pentru a accepta astfel de oferte.

Principalele Directive şi Reglementări UE emise în vederea aplicării dreptului de libertate de mişcare a muncitorilor sunt:

  • Reglementarea Nr. 1612/68 privind libertatea de mişcare pentru muncitori în cadrul Comunităţii, aşa cum este modificată prin Directiva 2004/38/EC
  • Directiva 2004/38/EC privind dreptul cetăţenilor UE şi al membrilor familiilor lor de a se mişca şi de a locui liber pe teritoriul statelor membre

(Directiva 2004/38/EC este implementată în Irlanda prin Reglementările Comunităţilor Europene (Libertatea de Mişcare a Persoanelor) (Nr. 2) 2006 – SI 656/2006) (pdf).

Au fost mai mult cazuri prezentate la Curtea Europeană de Justiţie care au clarificat drepturile muncitorilor care se mută în alte state membre.

Drepturile cetăţenilor din noile state membre

Când noi state membre aderă la UE, termenii şi condiţiile care se aplică acestora sunt stipulate în tratatele de aderare. Aceste tratate fac parte apoi din tratatele de ansamblu care guvernează UE. Prevederile speciale de tranziţie privind libera mişcare a muncitorilor au fost incluse în Tratatele de Aderare care se aplică celor zece state membre care au aderat în mai 2004 şi în Tratatele de Aderare cu Bulgaria şi România.

Aceste prevederi de tranziţie înseamnă că cele 15 state care au fost membre UE înainte de mai 2004 (statele membre iniţiale) au anumite drepturi de a limita libertatea de mişcare pe o perioadă. Cetăţenii din Cipru şi Malta au beneficiat de deplină libertate de mişcare încă din momentul în care au devenit membrii (dar Malta poate impune restricţii altor state membre).

Cele zece state membre care au aderat în mai 2004

Următoarele măsuri de tranziţie se aplică celorlalte opt noi state membre care au aderat la UE în 2004:

Măsurile de tranziţie se aplică angajării. Ele nu se aplică auto-angajării. Aceasta înseamnă că în general cetăţenii noilor state membre au avut dreptul de a se constitui ca persoane auto-angajate în statele membre existente de la 1 mai 2004. (Există excepţii specifice la aceasta; nici una dintre acestea nu se aplică în Irlanda). Informaţii suplimentare la munca într-o altă ţară UE este disponibilă.

Dreptul la libertate de mişcare se supune unor restricţii generale şi acestea se aplică cetăţenilor noilor state membre în acelaşi mod în care se aplică cetăţenilor statelor existente – acestea sunt descrise mai jos.

Cetăţenii noilor state membre au dreptul să trăiască în oricare din statele membre existente pentru a studia sau ca pensionari. Acest drept a fost întotdeauna supus unui număr de restricţii şi acestea se aplică în acelaşi mod cetăţenilor noilor state membre.

Informaţii suplimentare privind drepturile de şedere ale cetăţenilor UE/SEE în alte state membre UE sunt disponibile aici.

De la 1 mai 2004 până la 1 mai 2006 (primii doi ani)

Statelor membre iniţiale le-a fost permis să decidă dacă să impună sau nu restricţii privind dreptul de liberă mişcare noilor state membre. Irlanda, Marea Britanie şi Suedia au permis libertate deplină de mişcare, iar celelalte ţări au aplicat unele restricţii.

De la 1 mai 2006 până la 1 mai 2009

Statelor membre iniţiale le este încă permis să menţină unele reglementări privind libertatea de mişcare a muncitorilor. Un număr de ţări – Finlanda, Grecia, Portugalia şi Spania au ridicat acum toate restricţiile, iar celelalte păstrează restricţii, dar le reduc treptat.

De la 1 mai 2009

În general, libertatea deplină de mişcare trebuie să se aplice de la 1 mai 2009. Există totuşi o prevedere prin care un stat membru iniţial poate solicita Comisiei să continue aplicarea restricţiilor încă doi ani în cazul în care se confruntă cu tulburări grave pe piaţa sa a muncii.

Va exista libertate deplină de mişcare din 2011.

Bulgaria şi România

Bulgaria şi România au aderat la UE la 1 ianuarie 2007. Măsurile de tranziţie cu privire la libertatea de mişcare a muncitorilor care li se aplică sunt următoarele:

De la 1 ianuarie 2007 până la 1 ianuarie 2009

Statele membre existente (inclusiv cele 10 care au aderat în 2004) pot decide să aplice restricţii privind libertatea de mişcare. Acestea nu trebuie să informeze Comisia cu privire la intenţia lor de acţiona astfel. Irlanda a decis să impună astfel de restricţii. Aceasta înseamnă că cetăţenii din Bulgaria şi România se supun cerinţelor de permis de muncă care s-au aplicat înainte ca acestea să adere la UE. Totuşi, cei care au lucrat în Irlanda în baza unui permis de muncă pe o perioadă continuă de 12 luni sau mai mult înainte de 31 decembrie 2006 nu au nevoie de permis de muncă. Nicio nouă legislaţie nu este necesară deoarece Legea privind Permisele de Muncă din 2006 acordă Guvernului opţiunea de a permite libertate deplină de mişcare sau de a solicita permise de muncă. Muncitorii din cele două ţări vor fi preferaţi persoanelor din ţările care nu sunt state membre SEE.

De la 1 ianuarie 2009 până la 1 ianuarie 2012

Spre finalul anului 2008, Comisia va revizui funcţionarea regulilor privind libertatea de mişcare. Statele membre trebuie să informeze Comisia cu privire la intenţiile lor privind libertatea de mişcare pe o perioadă de trei ani până la finele anului 2011 – acestea pot continua să aplice restricţiile sau le pot anula.

Libertatea deplină de mişcare trebuie să se aplice din 2012. Există totuşi o prevedere prin care un stat membru iniţial poate solicita Comisiei să continue aplicarea restricţiilor încă doi ani în cazul în care se confruntă cu tulburări grave pe piaţa sa a muncii.

Va exista libertate deplină de mişcare din 2014.

Publicat cu spijinul citizensinformation.ie 



Comentarii (0)add
Spune-ti parerea despre acest articol
quote
bold
italicize
underline
strike
url
image
quote
quote
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley


Adaugati caracterele din imagine


busy
 
newsletter
login
cont
parinti
parinti


galeriapiticilor.jpg    
Poze din galerie!
Educatie si Scoala
2006 - 2012 ScoalaParintilor.ro - toate drepturile rezervate
Termeni si conditii | Publicitate

banner
banner