PARINTII SI SCOALA Imprimare E-mail


Cand copilul merge la scoala ne gandim automat ca este datoria invatatorului/profesorului sa-l invete. Pe de o parte, asa si este: este datoria lui sa-l invete sa invete. Si sa descopere in copil care-i sunt abilitatile si talentele. Si care-i sunt limitele.  Pe de alta parte, acesta trebuie sa il invete pe parinte cum sa isi ajute copilul sa se descopere. Si pe parinte sa-si descopere copilul. Caci ne dorim adesea ca el sa fie asa cum ni-l imaginam noi si nu il vedem asa cum este el. Chiar daca nu poate lua “plus” de fiecare data la citire, poate fi o intamplare daca a facut o linie stramba la desen. Sa il indrume pe parinte sa isi sustina copilul sa mearga in aceea zona in care se va simti sigur pe sine si pe competentele sale: desenator, mechanic auto, inginer, medic.

ImageCe presupune acest lucru? Sa fim deschisi ca parinti. Sa cautam sa ne construim o relatie de incredere si sustinuta cu invatatorul. Stiu ca, uneori, nu avem timpul necesar, nu putem sa ajungem la scoala pentru a vorbi cu invatatorul sau pofesorul. Si este cant se poate de adevarat. Dar avem timp sa ii dam un telefon. Cinci minute pe saptamana de convorbiri telefonice cu acesta ne pot ajuta sa fim in acordaj cu nevoia copilului nostru, sa stim cat se implica, cate materii ii plac, ce il supara si cati prieteni are. Drumul copilului spre maturizare, in dezvoltarea sa, este lung si, uneori, petrece la scoala si in compania colegilor sai mai mult timp decat alaturi de noi. De aceea, ceea ce se intampla zilnic cu el poate fi important pentru modul in care el se construieste. Pe de alta parte, cele 5 minute de “relatie” cu invatatorul ne dau noua dreptul de a pretinde sa fim parte a modului in care este amenajata scoala, in care ne sunt securizati copiii, chiar si in a modului in care este elaborata curricula scolara.

Un raport asupra relatiilor dintre scoala si familie in tarile Comunitatii Europene, bazat pe cercetari comparative, documentare si empirice (prin ancheta de opinie cu chestionare) enumera patru motive pentru care scoala si familia se straduiesc sa stabileasca legaturi intre ele:
o    parintii sunt juridic responsabili de educaţia copiilor lor (legislatia reflecta astfel libertatea parintilor de a-si creste copiii asa cum doresc);
o    invatamantul nu este decat o parte din educatia copilului, o buna parte a educatiei petrecandu-se in afara scolii. Cercetarile pun in evidenta influenta atitudinii parentale asupra rezultatelor scolare ale elevilor, in special asupra motivatiilor invatarii, precum si faptul ca unele comportamente ale parintilor pot fi favorizate datorita dialogului cu scoala;
o    grupurile sociale implicate in institutia scolara (in special parintii si cadrele didactice) au dreptul sa influenteze gestiunea scolara.

Reprosurile care li se fac parintilor privind colaborarea cu scoala sunt:
o    apatia (nu vin la sedintele cu parintii);
o    lipsa de responsabilitate (asteapta sa fie invitati la scoala);
o    timiditate (lipsa de incredere in drepturile pe care le are);
o    criticarea excesiva si non participative la activitatile scolii;
o    preocupari excesive (exclusive) pentru randamentul scolar (notele copilului);
o    rolul parental rau definit (nu inţeleg corect functiile si rolurile in educatia propriului copil);
o    contacte limitate cu scoala (numai in situatii exceptionale, de criza in comportarea copilului);
o    conservatorism (reacţii negative la idei noi).

Reprosurile care li se fac profesorilor privind colaborarea cu familiile elevilor sunt similare dar nu identice, inclusiv privind:
o    dificultati de a stabili relatia cu parintii (ii trateaza ca pe copii si nu ca parteneri in educatia copilului, decizand autoritar la sedintele cu parintii);
o    definirea ambigiua a rolului de cadru didactic (oscileaza intre autonomie  si perspectivele parteneriatului cu parintele);
o    lipsa pregatirii privind relatia scoala-familie.

Am dat toate aceste rezultante ale cercetarii, intrucat am dorint sa prezint o imagine clara, atat din punctual de vedere al parintelui, dar si al profesorului/cadrului didactic.
Mai devreme, cand studiul pomenea despre “institutia scolara”, explicita acest concept ca fiind “cadre didactice si parinti”. Fapt care in cultura noastra poate nedumeri, caci trebuie sa recunoastem ca suntem obisnuiti sa consideram ca institutia scolara o reprezinta doar scoala si cadrele didactice. In tarile vest Europene este pus in practica un “contract scolar” care defineste care sunt responsabilitatile si drepturile fiecarei parti (familie si scoala) in raport cu procesul de educatie al copilului. Acest contract legitimeaza un parteneriat moral intre parinte si profesor. Dar cel mai important aspect al acestuia este relatia pe care o presupune parteneriatul: parintele se indreapta spre profesor pentru a se sfatui cu acesta in ceea ce priveste educarea copilului sau, iar acesta sesizeaza, planifica abordarile necesare atingerii maximului de potential al copilului. Intr-un cadru de respect reciproc.

Incercati sa nu uitati drumul spre scoala si numarul de telefon al profesorului. Aveti incredere in el si intrebati tot ce va nelinisteste. Si spuneti-i tot ce va bucura.
Incercati sa nu uitati numarul de telefon al parintelui. Si atunci cand vorbiti cu acesta, gasiti intodeauna ceva pozitiv in comportamentul copilului sau de povestit. In particular si in public.

Cristina Popescu - Educator puericultor




Taguri:  parintii si scoala scoala si parinti parinti copii la scoala
Comentarii ()add
Spune-ti parerea despre acest articol
quote
bold
italicize
underline
strike
url
image
quote
quote
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley


Adaugati caracterele din imagine


busy
 
newsletter
login
cont
parinti
parinti


galeriapiticilor.jpg    
Poze din galerie!
Educatie si Scoala
2006 - 2012 ScoalaParintilor.ro - toate drepturile rezervate
Termeni si conditii | Publicitate

banner
banner