… ne-am lamurit cum e cu multimile constante si cu cele variabile. Ne e clar, de asemenea ca, desi nu cunosteau numerele, stramosii nostri puteau face adunari si scaderi cu ajutorul gramezilor de orice fel si al degetelor de la maini.
Cu toate acestea, doreau sa se poata descurca si mai bine in aceste privinte si, cum cifrele nu dadeau semne ca ar dori sa se iveasca din senin, oamenii s-au gandit sa-si… imbunatateasca metodele deja folosite. Astfel, au descoperit, fara a descifra inca taina numerelor, „sisteme de numarare” care inca mai sunt folosite:
Sistemul „numerelor pereche”, format din doua unitati - 1 si 2, adica – pe-atunci – cele doua maini. Era, clar, mai simplu: in loc sa ridice 4 degete pentru numarul 4, ridicau de doua ori cate doua (2+2=4). De asemenea, daca erau trei gramezi, aratau o gramada de „doi” si o gramada de „unu”. Cand era vorba de si mai multe gramezi, sistemul acesta era cu atat mai eficient, de pilda, in loc sa arate de doua ori cele 10 degete pentru o multime de 20, aratau 10 multimi de „doi”.
Sistemul zecimal, format din zece unitati – de la 1 la 10, adica – pe-atunci – degetele celor doua maini…
… chiar mai grozav decat sistemul „cifrelor pereche”! in loc sa arate ca au 10 multimi de „doi” (cand era vorba de 20 de gramezi), aratau ca au doua multimi de „10”. Munca „de-a numaratul” se usura simtitor, daca era vorba, de pilda, de 100 de gramezi. in loc sa-si fluture degetele de-atatea ori pana cand insumau totalul, fie cu metoda simpla de „unu la unu”, fie cu ajutorul sistemului „numerelor pereche”, oamenii „aratau” ca au 10 gramezi de „zece”.
Despre alte sisteme de numarare, mai putin „celebre” decat acestea doua, vom vorbi data viitoare…
Comentarii () |
|
|
|
|
 |
