Desi se descurcau de-acum sa „discute” intre ei, stramosii omului modern isi doreau mai mult: sa poata pastra cumva imaginile si experientele traite, pentru ca - observasera ei - dupa ce trecea o vreme peste o anumita intamplare si mai intervenea si o oarecare distanta in spatiu fata de locul unde se petrecuse acea intamplare, nu-si mai aminteau cum se cuvine nici intamplarea, nici peisajul in care ea se petrecuse.

Ce era de facut? Ca de alfabet, nici vorba…

Pai, ce faceti cu ajutorul creioanelor colorate, inainte de a invata sa scrieti?

Desenati, dragii mei! si, desenand, aveti in minte intamplari, locuri, obiecte, animale si persoane din viata voastra sau din povestile pe care le auziti.

Asa apar pe hartie „casa”, „mama, tata si cu mine”, cerul, soarele, florile, fluturasii, „Labus de la bunica de la tara” etc.
Tot dupa imagini „cititi” si cartile, inainte de a cunoaste literele. Va uitati la ilustratii si puteti spune cine e sau ce anume se petrece in ele.

Cam asa au procedat si oamenii despre care va povesteam: s-au apucat sa deseneze pentru a putea pastra episoade anume din viata lor. Sunt multimi de pesteri in lume, pe peretii carora inca se mai pastreaza povestile oamenilor acelora. Ele „vorbesc” despre fiinte umane si animale, despre locuri sau evenimente, si pot inchega o poveste pe care o intelege oricine, fara sa fie nevoie de literele alfabetului.

Toate aceste desene/picturi au fost numite „pictograme”, si un exemplu mai modern pentru voi ar fi semnele de circulatie.

 

Revista Lilliput  

Comentarii (0)

Aici vezi sau ascunzi comentariile