REGULI PENTRU CEI MICI Imprimare E-mail


Image“Cei sapte ani de acasa”! Cresterea si ingrijirea copilului presupun, dincolo de iubire, multe momente in care parintele stimuleaza si coordoneaza achizitia de informatie, cunostinte de catre copil. O parte din cele necesare unei vieti sociale sunt preluate de catre copil din mediul sau familial, fara ca parintele sa faca ceva in mod special. Astfel, copilul va invata roluri sau patternuri comportamentale prin mimetism (adica imitand). Ce ne facem insa cu acesti copii exploratori? Care au nevoie de experiente personale pentru a atinge un maxim de potential? Care ne incearca si care "verifica" in permanenta limitele, pentru a avea propriile experiente, si astfel,  pentru a-si ajusta comportamentele in functie de regulile celor din jur?

Inca din primele momente de viata, copilul incepe sa fie receptiv la reactiile celor din jurul sau, modificandu-si comportamentul in functie de raspunsul primit (va plange mai des deoarece va primi imbratisari, de ex).Va incerca sa ne seduca cu inocenta sa, cu acele priviri, grimase care ii dau un farmerc incontestabil. Cu toate acestea, treptat, vom considera necesar sa “educam” copilul. Sa ii introducem reguli, sa fim mai putin permisivi cu el. Vom incepe sa avem asteptari si ni se va parea foarte greu sa ii restrictionam actiunile. Este un moment dificil pentru parinti si o vesnica intrebare: “Ce pot face astfel incat sa il fac sa fie ascultator? Cum si cand il pedepsesc?”
Cea mai importanta idee este aceea ca parintii (atat mama, cat si tata) trebuie sa aiba un comportament constant. Hotararile sa fie luate impreuna in ceea ce priveste fiecare moment al vietii. De exemplu, baia copilului va fi facuta in fiecare zi la aceeasi ora, fara exceptie. Copilul va integra aceasta informatie ca regula. Daca unul dintre parinti va spune ca nu trebuie sa faca baie si celalalt da, copilul va fi confuz. Daca atunci cand mananca mama ii da sa manance (in gura),  iar tatal il lasa sa se joace cu mancarea...iar nu are nici o regula. Copilul are foarte multe competente de cand se naste, calitati si defecte.  Este important sa i le recunoastem. Cand vorbeam despre hotararile luate impreuna, ma refeream si la copil, indiferent de varsta sa. Chiar daca are cateva saptamani, daca noi luam o hotarare in ceea ce-l priveste (ora de masa, de ex), el va stii sa ne comunice parerea sa, va reactiona. Unde vreau sa ajung? Noi ca parinti trebuie sa ne invatam sa ii vorbim copilului si sa-i explicam tot ceea ce il priveste. Chiar daca avem senzatia ca nu ne intelege. Pe masura ce va creste, faptul ca-i este ascultata opinia il va face sa aiba incredere in noi ca parinti si va invata sa primeasca restrictii, sau sa aiba curajul sa isi recunoasca greselile stiind ca acestea pot duce la impunerea unor restrictii. Dar va stii ca, indiferent ce face, ne va putea spune pentru ca ii va fi ascultata varianta si va fi iubit in continuare.
Daca pana acum am spus ca puiul are competente, trebuie sa stim totusi si care-i sunt aceste competente.

Pentru ca vor fi momente in care copilul nu poate face ceea ce ii cerem intrucat nu este pregatit pentru asta. Degeaba ii spunem sa nu se urce pe refrigerator, daca el stie ca acel obiect este frigider.
Daca ii spunem ca nu are voie sa stea pe fereastra, nu trebuie sa stam nici noi, caci...regula va fi restrictiva doar pentru el. Si va fi un moment de frustrare, acsta putand sa reactioneze oricum: sa ne pandeasca si sa se urce in absenta noastra pe geam...Daca am stabilit o regula sau am facut o promisiune, va trebui sa o respectam cu totii.


 
newsletter
login
cont
parinti
parinti


galeriapiticilor.jpg    
Poze din galerie!
Educatie si Scoala
2006 - 2012 ScoalaParintilor.ro - toate drepturile rezervate
Termeni si conditii | Publicitate

banner
banner