Scoala si parintii sau parintii si scoala Imprimare E-mail


Autor: Carmen Anghelescu-psiholog 

ImageIn mintea parinţilor exista  etape prospective ale evoluţiei copilului înca de la naştere. Aceste etape se succed cam aşa : inceperea şcolii, liceul,studiile universitare sau angajarea in munca, armata, casatoria. Incheierea primei etape coincide cu începerea şcolarizarii, fixata ţn multe tari la varsta de 7 ani a copilului. Cei 7 ani de acasa , care sunt invocaţi adesea traduc ideia ca parinţii sunt responsabili de educaţia copilului lor numai in acesti primi ani. Ce a învăţat în 7 ani ?Ce se întamplă dupa aceea ? Scoala preia de la parinti responsabilitatea educării copilului. Si parinţii, ce mai au ei de făcut ? Sa încercăm să găsim răspunsuri pentru aceste întrebari. Clasa întai este pentru parinţi un adevarat examen în care se confruntă cu reglementările impuse de şcoală şi nu de multe ori cu toţi ceilalti părinţi.Succesul copilului este în parte considerat ca propriul lor succes, iar aşteptările neîmplinite apar ca eşecuri trăite culpabil şi frustrant de parinţi.Copilul este gata pentru  începerea şcolii atunci când are achiziţii în plan cognitiv şi emoţional care îl fac capabil să facă faţa noilor cerinţe.

Iata cum este descries de specialişti copilul care începe clasa întai:

Intelectual,copilul  este in etapa operaţiilor concrete, în care începe să deosebească realul de imaginar, în care vorbirea interioară este un instrument al gandirii şi al autoreglarii atentiei. Coordonarea mişcărilor fine ale degetelor permit  gestul grafic, scrisul literelor, să poată fi controlat prin exerciţiu.

Emoţional are maturitatea de a intelege şi accepta separarea de cei de acasă,  începe să se auto controleze, să ierarhizeze activităţile în funcţie de scopurile proprii şi de grup , să respecte regulile şi să acţioneze într-o prima grilă de norme morale.

Toate aceste caracteristici, copilul le-a câştigat în procesul educaţional în cei … ani de acasă, în care principalii educatori au fost parintii şi familia.


Cu aceste castiguri,  copilul, intra în şcoală şi aici, învaţătoarele continuă şi pornesc intr-o noua etapa a istoriei fiecarui copil.


Este de amintit că sunt ţări în care  copilul porneşte la şcoala în anul în care a împlinit 5 ani.(Marea Britanie, Franta, SUA ), altele în care şcoala începe în anul în care copilul implineşte 6 ani (Germania) şi în sfârsit, in alte tari, anul cand implineste 7 ani (Danemarca,Romania )


In mare parte exigenţa şcolara este dictată de vârsta majorităţii copiilor din clasă, şi cum la noi în ţara şcoala începe în jurul vârstei de 7 aniţ demersul învaţarii şi evaluarea achiziţiilor copiilor este supus unor norme foarte stricte şi exigente

 In şcoală, în sistemul nostru de evaluare, chiar în prima clasă, este apreciat în special produsul şi de puţine ori munca depusă de copil.

Această muncă cere un efort deosebit oricarei persoane, dar mai ales copilului, chiar şi la 6-7ani.

Efortul, adica voinţa şi dorinţa de a-ţi  controla atenţia si a renunţa la tot ce este în jur pentru a te dedica activităţii cerute de sarcina şcolara, este o probă dificilă, la care se supune copilul. Ierarhizarea deciziilor este o proba dificilă pentru oricine.

Efortul diferă de la un copil la altul.Toţi pedagogii si psihologii afirmă că fiecare copil este o individualitate cu ritmul lui propriu de achiziţie si dezvoltare  care îi conferă o anume maturitate ce solicită mai mult sau mai puţin în mobilizarea resurselor proprii.

Acest ritm propriu este cunoscut cel mai bine de “primii educatori ai copilului” – părinţii. Scoala are nevoie de cunostintele parintilor şi parinţii în mare măsura sunt constienţi că rolul lor de educatori continuă şi dupa ce copilul lor devine şcolar.

Imaginând o reprezentare grafică a colaborarii dintre şcoală şi familie în folosul copilului acesta ar arata ca o diagrama Venn, doua cercuri care se intersectează si care au in zona comuna de intersecţie SCOLARUL – copilul nostru.


ar fi de facut diagrama


                                          FAMILIE       COPIL                  SCOALA

                                                                   SCOLAR



Un parteneriat familie – şcoala este relaţia cea mai profitabilă pentru toţi cei ce participă la acest demers. Parteneriatul va fi efficient dacă fiecare parte va retine că acelaşi  subiect este copilul nostru şi şcolarul nostru.

Cadrele didactice află cum este fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede la success,ce îl interesează  şi-l pasioneză, iar parinţii vor cunoaşte în ce momente să-l susţina pe şcolar, în ce fel să-l motiveze şi să-l ajute.

Cum să procedam în această relaţie de parteneriat?

Principiul prim este comunicarea. Să furnizăm informaţii si sa primim informaţii, ,parinţii şi şcoala în mod egal de la cel mai competent în anume moment şi pe anume problemă.

Este bine să ştim, ca părinţi, ce este plănuit de învăţatoare să înveţe copilul nostru în anul acesta şcolar, în semestrul care urmează, în luna urmatoare, ca şi în săptămâna viitoare.

In acest fel, cu activităţile de acasă îl putem pregati pe micul şcolar pentru a învata mai uşor si să aprofundeze cele aflate în clasă.

Când un copil se confruntă cu un  blocaj în evoluţia învăţarii şcolare, când în clasă copilul este mai puţin concentrat pe ceea ce are de făcut, învăţătoarea se va descurca mult mai bine utilizând informaţiile aflate de la parinţi. Colaborândţ părinţii şi învăţătoarea vor reuşi să rezolve situaţiile speciale ,care intervin de multe ori în clasă cu micii şcolari.

Când printre parinţi sunt specialişti în anumite domenii, şcoala îi poate solicita pe acesti specialisti (părinţi), la lecţia să detalieze tema. Noutăţile spuse scolarilor de parintele specialist vor aduce informaţii  mai bogate si interesante şi va uşura munca cadrului didactic, în acelaşi timp in mintea copiilor se va produce legătura dintre acasă şi scoală. Implicarea parinţilor este utilă când este una de conţinut si nu se opreşte la cele materiale ( ex; fondul clasei, costuri pentru amenajările spaţiului clasei,etc).

Parteneriatul pariţi + şcoala poate îmbraca forme varite, care conduc la implicarea comunităţii în educarea copiilor şi responsabilizarea păţtilor pentru ceea ce înseamnă într_o exprimare  “mareaţă” formarea generaţiei viitoare.

Scoala, parintii, comunitatea sunt responsabili în egală măsură de cum vor evolua copii.Invocarea Aşa te-a învăţat la şcoala? Sau Aşa te-a învăţat acasă ? pentru a te sustrage problemelor ivite în munca de educaţie a copiilor sau  pentru a te justifica este sigur în defavoarea tuturor.

Ar fi de reţinut că acest parteneriat trebuie construit astfel ca fiecare copil care aşteapta cu nerabdare şi emoţie începerea şcolii să rămâna cu acestă dorinţă şi în clasele urmatoare. Ne mirăm ,de multe ori, cum această dorinţă a copilului se transformă de cele mai multe ori într-o recţie adversă şi chiar de fugă.

Este, de asemenea, de reţinut de ambii parteneri existenţa fugii de la şcoală ca şi a fugii de acasă.

Acestea pot fi prevenite şi astfel, şcola şi familia să fie percepute de copii ca instituţiile ce-i sprijină şi îi ajută să-şi satisfacă curiozitatea de cunoaştere şi de multiplicare a tipurilor de relaţii. Relaţii cu alţi copii, cu parinţii altor copii cu educatori  cu care sa se simtă solidar şi cât mai rar ca adversari.

Aceasta reuniune este responsabilă de încrederea în sine a fiecarui copil, de doriţa lui de cunoaştere şi de asumarea riscului de a afla de ce lumea este aşa cum este şi cum să acţionezi  ca să o păstrezi si/sau să o schimbi.


Colaborarea dintre parinţi şi învatatoare/i in acest process al educării şi învăţării, în care scoala profită de cele aflte de la parinţi, iar şfamilia să ajungă la scopurile propuse în comun.

Obiectivele finalizarii ciclului primar precizează aceste scopuri: la sfârşitul clasei a patra şcolarul va şti să scrie, să citească şi să socotească.

Sunt de ţinut minte aceste scopuri, numite pedagogice de “parteneri”, care sa-şi programeze răbdarea şi să nu să simtă neimpliniţi şi frustraţi când la sfarşitul primei clase elevul mai trebuie să-i citeşti poveşti sau titlurile filmelor, că  are încă ezitări în citit şi scăpari în scriere, iar calculul  mai trebuie verificat şi corectat.Toate sunt în firescul lucrurilor şi încrederea în forţele şi capacităţile copilului îl va face să – şi perfectioneze activităţile de “mic intellectual” până în clasele de liceu când va ajunge intellectual.




Taguri:  Scoala asteptari parinti parteneriat scoala-parinti
Comentarii (0)add
Spune-ti parerea despre acest articol
quote
bold
italicize
underline
strike
url
image
quote
quote
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley


Adaugati caracterele din imagine


busy
 
newsletter
login
cont
parinti
parinti


galeriapiticilor.jpg    
Poze din galerie!
Educatie si Scoala
2006 - 2012 ScoalaParintilor.ro - toate drepturile rezervate
Termeni si conditii | Publicitate

banner
banner