Alegerea mea Imprimare E-mail


A fost alegerea mea sa ma inscriu la polo pe apa. Aveam 9 ani, eram in clasa a doua si colegul meu de banca era cel mai destept din clasa si cu un an inainte se inscrisese la polo. Tot timpul vorbea de polo, eram fascinat de placerea cu care vorbea de antrenamente si cu ironia-distrata cu care povestea de antrenorul echipei. Caci era o echipa, un suflet, o intreaga lume...imi doream din tot sufletul sa fiu parte din lumea aia, vroiam sa traiesc si eu libertatea aia de care imi era si frica.
Colegul si prietenul meu Ilie imi tot zicea ‚hai de ma si tu’, dar eu eram tinut de ceva, de mama...de mine. Dar intr-o zi s-a intamplat, mama m-a lasat sa ma duc desi nu stiam sa inot. Mi-a dat drumul fara sa vina cu mine, si-a asumat riscul de a mi se intampla ceva...cred ca clipa aia a fost clipa in care placerea libertatii a urlat din maduva oaselor si din toate celulele degetelor de la picioare...placerea de a face ce vreau...

Despre alegerea proprie e vorba. Zilele trecute vorbeam cu un prieten despre necesitatea de a respecta alegerea unui copil cu care lucreaza (ca psiholog) ca o conditie primordiala a demersului terapeutic. Copilul, un baiat de 15 ani este consumator de heroina injectabila si de aur olac sau prenandez (atunci cand nu are bani de heroina). Baiatul locuieste intr-un ghetto cu niste rude dar timpul sau se consuma in cea mai mare parte pe strada, undeva in centrul Bucurestiului.

Prietenul meu – psihologul lucreaza intr-un centru in care baiatul este frecvent adus de politie pentru ca ori e gasit pe strada, ori a incalcat legea dar pentru ca nu are inca discernamant (din pdv medico-legal) nu este urmarit penal si singura varianta e centrul din care baiatul fuge mereu...

Prietenul asta al meu are o abordare paternalista si crede ca ar trebui sa intervina in forta in viata copilului si sa il constranga pe acesta din urma sa numai paraseasca centrul si sa fie supravgheat din aproape pentru ca asa am crescut si noi si asa am ‚reusit’ din cauza ca am fost constransi la timp de parintii nostri! In timpul asta, baiatul a fugit iar din centru si prietenul meu e ingrijorat pentru copil ca ori isi va face vreo supradoza, ori se va sinucide...

Ce credeti ca e bine pentru baiat?

- Constrangerea o sa spuneti, limitarea libertatii si educarea baiatului pentru ca altfel va deveni un criminal sau in orice caz isi va face suficient rau ca sa numai fie bun de nimic...
- Schimbarea mediului social, a anturajului sau a contextului social in care se gaseste...

Dar el, baiatul, ce vrea? Vrea sa fie constrans? Cum vede asta? Cum vede schimbarea mediului sau a lumii in care traieste? E la indemana pentru el sau e o solutie transcendenta?
 
Parerea mea e ca el face ce vrea oricum sau altfel spus daca el nu vrea, nici o solutie nu va functiona, nu va avea efect asupra lui, asta si pentru ca in realitate baiatul e un supravietuitor...dar variantele la indemana nu sunt foarte multe. La indemana inseamna si ca pentru el o solutie sa corespunda unei miscari sufletesti, unei continuitati a experientei personale si sa aiba un sens in viata lui pe care si el sa il vada...

I-am spus multe lucruri prietenului meu ingrijorat, unele le-a respins altele le-a acceptat. Printre aspectele respinse a fost cel legat de libertatea (intacta) a alegerii baiatului de a face cum vrea si ce vrea. Aici prietenul meu a ripostat ca baiatul e dependent de heroina si ca nu poate alege – eu va zic ca e o alegere si un motiv acolo fara de care nu putem face absolut nimic. Aspectele acceptate relativ au fost cele legate de modul cum vede baiatul viata in acel centru. Baiatul e adus de politie in centru. Stiti cum vede baiatul centrul? Ca pe o trauma, inca o caramida in zid, inca un refuz din partea vietii...

Si atunci, e bine sa il constrangem sa stea in centru, sa fie sub supraveghere atenta sau sa fie educat fortat? E bine sa ii aratam noi ce e bine pentru el ? Sau ar trebui mai intai sa il acceptam asa cum e si sa ii respectam alegerea, decizia si sa vedem unde si cum putem interveni pentru a-i usura suferinta? Oare noi am fost trup si suflet cand am fost constransi, oare ne-a facut bine in totalitate sau am invatat sa fim ipocriti?

Mihai Tanasescu
Asistent social


Comentarii ()add
Spune-ti parerea despre acest articol
quote
bold
italicize
underline
strike
url
image
quote
quote
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley


Adaugati caracterele din imagine


busy
 
newsletter
login
cont
parinti
parinti


galeriapiticilor.jpg    
Poze din galerie!
Educatie si Scoala
2006 - 2012 ScoalaParintilor.ro - toate drepturile rezervate
Termeni si conditii | Publicitate

banner
banner