Jurnalul copilului meu Imprimare E-mail


ImageSecretul copilului meu! Mai tineti minte cand ne propuneam sa il ajutam pe copil sa citeasca ? Atunci spuneam ca-l putem incuraja sa scrie un jurnal. Acest lucru l-a facut sa aiba un vocabular complex si a inceput sa scrie mai mult, frazele au inceput sa capete nuante stilistice. A invatat sa isi organizeze ideile si sa le astearna cu acuratete pe hartie. Si...dintr-o data, observam ca nu mai scrie mult in jurnalul familiei. Cateva fraze, apoi doar doua trei propozitii. Si apoi, paginile raman goale. Ne ingrijoram si ne punem intrebari: oare iar nu mai vrea sa citeasca ? oare ce alta pasiune are ? Cateva zile in care ne-am framantat si ne-am pus intrebari peste intrebari.
Si apoi, dintr-o data, dezlegam misterul: copilul nostru are propriul sau jurnal. Un jurnal intim. Si ne aducem aminte de jurnalul nostru. Fiecare dintre noi, la un moment dat al copilariei noastre, am scris un jurnal. Impreuna cu el puteam visa, puteam sa avem un confident caruia sa ii spunem toate secretele noastre fara ca acesta sa ne judece. Lui ii « spuneam » tot : ce muzica ne place, ce actor adoram, care ne este colegul preferat. Aveam grija de el, desenandu-i zilnic cate un desen, lipind poza actorului preferat. Il tineam ascuns si speram sa nu fie gasit de nimeni.
Copiii investesc jurnalul intim ca fiind confidentul lor, un loc in care isi pot scrie observatiile de peste zi, gandurile cele mai intime pe care simt nevoia sa le spuna cuiva, proiectele pe care si le imagineaza. Sentimentele, odata impartasite jurnalului, parca par mai usor de dus : s-a certat cu cea mai buna prietena si nu gaseste solutii de impacare. Chiar daca a scris in jurnal, nu stie solutia, insa parca suporta mai bine faptul ca prietena nu-i mai vorbeste.
Faptul ca are un jurnal trebuie sa ne atraga atentia ca nevoia sa de intimitate incepe sa devina din ce in ce mai mare. Putem ajuta copilul sa ne vorbeasca despre problemele sale. Dar trebuie sa fim siguri  ca nu vom stii niciodata atat cat « stie » jurnalul sau intim. Intr-un fel, jurnalul intim al copilului ne este aliat, ne ajuta sa ne crestem copilul : astfel,  va reusi sa vorbeasca de cel putin doua ori despre trairile sale. Si pe masura ce va vorbi de mai multe ori, sentimentele se vor aseza si vor construi in sufletul copilului nostru. Insa nu trebuie sa uitam un lucru : acest jurnal intim al copilului ne va deveni dusman atunci cand vom incerca sa aflam ce scrie in el fara permisiunea copilului ! Daca ne facem un obicei din a citi gandurile intime ale copilului nostru trebuie sa ne punem intrebarea daca noua ne place ca cineva sa ne « tropaie » prin suflete. Sunt momente in care copilul ne aduce jurnalul sa il citim. Chiar daca am putea profita sa ne satisfacem curiozitatea care ne macina de mult timp, ii spunem : « citeste-mi tu ce vrei de acolo ! Nu poti sa imi citesti ? deschide tu la pagina pe care vrei sa o citesc si voi citi doar aceasta pagina ». In acest fel, copilul va intelege ca il respecam ca persoana si ca ii dam dreptul sa aiba sectrete. Si va continua sa ne povesteasca ce simte, cum simte. Si va continua sa ne citeasca din jurnal !

Autor: Psihopedagog Specializat Cristina  Popescu
 


Comentarii ()add
Spune-ti parerea despre acest articol
quote
bold
italicize
underline
strike
url
image
quote
quote
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley


Adaugati caracterele din imagine


busy
 

 

 

newsletter
login
cont
parinti
parinti


galeriapiticilor.jpg    
Poze din galerie!
Educatie si Scoala
2006 - 2012 ScoalaParintilor.ro - toate drepturile rezervate
Termeni si conditii | Publicitate

banner
banner