Autor: Cristina Popescu - Educator puericultor 

Sunt o adepta a miscarii in aer liber, drept pentru care imi place sa ma plimb prin parcurile bucurestene. Sunt incantata cand le vad pline de copii: insotiti de parinti sau bunici, in carucioare sau in hamuri, cu trotinete, cu mingi sau palete, pe role, de la cei mai mici, la cei mai marisori.
Am fost placut surprinsa cand am observat ca au inceput sa apara "tarcuri de joaca" amenajate special pe grupe de varsta. Astfel, li se permite egalilor de varsta sa se joace fara a exista riscuri suplimentare (o lovitura de minge, o biclicleta care circula in viteza) si parintilor sau bunicilor sa poata vorbi despre  problemele specifice varstei copilului lor.
Aceste tarcuri sunt utilate cu jucarii de agrement conforme grupei de varsta careia i-a fost destinat "tarcul". Ce este asa de important in felul cum este amenajat un parc pentru copii? Este important ca acest parc sa fie gratificant pentru copil, sa-i ofere experiente pozitive si sa il incurajeze in relatiile sociale. 
Am sa explicitez importanta catorva dintre aceste jucarii de agrement, pentru a stii ce sa cautati atunci cand mergeti in parc.

Cele mai atractive si mai putin periculoase pentru copil sunt jucariile din lemn. Mari, colorate viu si mai putin dure decat cele din fier. De obicei, un parinte trebuie sa se asigure ca jucariile sunt bine slefuite si lacuite pentru a nu exista riscul unor intepaturi, aschii care sa intre in degetele copiilor. Apoi, imbinarile intre bucatile de lemne sa fie de buna calitate ca si ancorarea in pamant a acestora. Mai este important ca distanta pana la pamant sa fie mica si la scara topoganului, de exemplu, sa fie nisip sau orice alt material care poate amortiza o cazatura. Dar, am fost copii si noi si am avut genunchii plini de zdrelituri cu toate precautiile luate. Deja parcurile sunt utilate cu complexe de jucarii: casute de lemn cu poduri intre ele, din care coboara leagane. Invartitori si tunele. Acestea incurajeaza copilul sa faca miscare, sa isi dezvolte imaginatia si nu in ultimul rand, sa aiba incredere in fortele proprii (fizice si nu numai).

Ca atitudine, adultii trebuie sa lase copiii sa experimenteze cat mai mult. De aceea, atunci cand copilul incepe sa urce o scara, este important sa ii spui: "Acum pui piciorul aici, apoi aici. Nu iti fie teama, sunt in spatele tau. Dar stiu ca poti urca scara singur".

In casuta de lemn (sau plastic), copilul are ocazia sa exerseze diverse roluri: mama sau tata, vanzator de mere, medic. Poate intra in jocuri alaturi sau impreuna cu alti copii de aceasi varsta.

Toboganul ii construieste increderea in sine prin rezistenta in fata spaimei de inaltime sau a "plonjonului in gol". Ii ofera ocazia sa inteleaga regulile sociale (sa stea la rand, sa astepte, de ex).

Leaganul si invartitoarea pot pune unele mici probleme. Sunt copii care reactioneaza somatic ca urmare a datului in leagan sau in invartitoare: stari acute de ameteala (vertij) sau greata. Este bine sa le fiti aproape si sa le observati din timp reactiile.

Niciodata nu mi-am pus intrebarea de ce ne place balansoarul. Poate ca este o "prelungire" a calutului de lemn de acasa sau a caruciorului leganat pentru a adormi. In tot cazul, daca i se explica copilului de ce forta picioarelor sale il urca sau coboara, incepe sa stapaneasca notiuni de fizica. Sau despre colaborarea cu un alt copil.

In general parcurile sunt utilate cu obiecte diferite ca forma sau textura, dar incercati sa alegeti acel parc care ii asigura copilului protectia si care il fac sa exploreze.

Comentarii (0)

Aici vezi sau ascunzi comentariile

Spune-ti parerea despre acest articol Adauga comentariu

Nume

Email

Titlu

Comentariu

Adaugati caracterele din imagine

Adauga Comentarii