Copilul 3-6 ani




         Dezvoltarea fizica
  • cresterea in inaltime de la aproximativ 92 cm la 116 cm
  • are loc schimbarea si dezvoltarea structurii muchilor
  • procesul de osificare se intensifica (apar mugurii dentitiei definitive si se osific oasele lungi.
  • se dezvolta motricitatea fina si se dezvolta capacitatea de mentinere a echilibrului

 

Dezvoltarea cognitiva
  • incepe jocurile simbolice : a se juca "de-a scoala", "de-a mama",
  • la 3 ani vocabularul copilului cuprinde intre 700/800 şi 1.000 de cuvinte, la 6 ani el ajunge sa cunoasca 2.500 de cuvinte
  • se bazeaza pe vocabular in comunicare.
  • Dezvoltarea psiho-sociala
  • sporirea autonomiei,
  • ii plac jocurile de miscare, de constructie, desenul, modelarea plastilinei
  • are stari afective confuze (rade si plange in acelasi timp sau rade cu lacrimi pe obraz), dar incepe sa-si poata stapani emotiile
  • apar sentimentele si emotiile estetice si morale (ii este rusine, doreste sa fie frumos).

Nevoile copilului si consecintele nerespectarii acestora
Au nevoie sa ne vorbeasca  despre ceea ce simt si este important sa ii lasam sa se exprime si sa le aratam ca este important pentru noi ceea ce ei simt sau cred. Copiii au nevoie sa se simta parteneri in dialog. Subiectul unui film sau al unei povesti se poate constitui in momente de dialog copil-adult extrem de bogate si valorizante pentru copii.
Copilul isi reorienteaza interesul afectiv catre alte persoane decat cele care ii ofera ingrijirile curente : incepe sa aiba prieteni printre egalii de varsta, este foarte important pentru el ceea ce spune doamna educatoare de la gradinita. O atitudine critica a persoanei de referinta vis-a-vis de prietenii copilului il fac pe acesta sa traiasca adevarate drame si, sa inceapa sa opuna rezistenta adultului si se ascunda
Datorita achizitiilor importante in dezvoltarea sa, copilul simte nevoia sa impartaseasca experientele si sentimentele atat cu adultul, cat si cu egalii de varsta. Pentru el, este foarte important sa intre in dialog, sa poata avea ocazia sa vorbeasca si sa se exprime. De asemenea, are nevoie de reactia adultului in raport cu toate acestea.
La inceputul perioadei, de ex, nu poate face diferenta intre imaginar si real (nu pot face diferenta dintre poveste si realitate, nu poate face diferenta intre vis si realitate). Doar in cazul unui dialog intre adult si copil, in care copilul va primi raspunsuri la toate intrebarile pe care le are, acesta va dobandi abilitatea de a diferentia imaginarul de  real. In caz contrar, riscurile sunt nebanuite: refuzul dialogului si stagnarea la nivelul dezvoltarii limbajului si la nivel psiho-social, teama crescuta la lasarea noptii, enurezis si pavorn nocturn si diurn. In egala masura, trebuie sa intelegem nevoia copilului de fabulatie, astfel incat sa nu penalizam „minciunile” copilului, decat in masura in care acestea dau cont de un comportament constient. Chiar si in situatia in care adultul descopera „minciuna” copilului, comportamentul adultului trebuie sa fie de cercetare a cauzalitatii acestui tip de comportament. In majoritatea cazurilor, copiii ascund adevarul din teama de a nu fi pedepsiti, de a nu mai fi iubiti, deoarece nu isi dau seama de consecinte.
Relatia pe care copilul o stabileste cu egalii de varsta are o importanta definitorie pentru dezvoltarea sa ulterioara. In jurmul varstei de 3-4 ani, copilul poate avea un prieten imaginar, care va fi inlocuit in mod firesc odata cu inscrierea la gradinita. Castigul major in relatia dintre egalii de varsta consta in „traducerea” fiecarei experiente in limbajul inteles de ei, in schimbul de opinii si in exersarea rolurilor reprezentative pentru acestia. Adultul trebuie sa ii ofere copilului ocazia de a avea acest tip de experienta si, mai ales, sa acorde valoare experientei dobandite de copil in aceasta maniera. Intr-o relatie fireasca, copilul va povesti adultului despre constatarile sale si ale grupului sau de prieteni. Daca insa adultul are o maniera extrem de critica si o atitudine nejustificata de control, copilul se va simti judecat si vinovat, drept pentru care va avea un comportament de ascundere.
Dezvoltarea fizica, cognitiva si psiho-sociala ii permit sa se diferentieze sub raport sexual de catre ceilalti. Este curios in legatura cu viata sexuala: rolurile mamei si ale tatalui, a femeii si al barbatului, diferentele fizice, afecte. Este important ca atitudinea adultului sa fie constanta in satisfacerea nevoii de cunoastere a copilului, mentinand o stare de echilibru intre aceasta si informatiile oferite. Nu trebuie sa consideramm acest subiect „interzis” copilului, dar nici nu trebuie sa ii furnizam mai multe informatii decat solicita! Orice atitudine nepotrivita din partea adultului poate determina reactiii de rusine, teama, timiditate din partea copilului.
 
Autor: Cristina Popescu - psihopedagog specializat



Taguri:  dezvoltarea copilului copilul de 3-6 ani copilul mic
Comentarii

busy