Copilul 7-14 ani


Dezvoltare fizica
  • maturizare intensa (mai ales sexuală) si  structurare complexa a personalitatii
  • are loc o crestere in puseee in inăltime si greutate. (fetele castiga in jur de 24 cm şi 17 kg, iar baietii in jur de 24 cm si 19kg)
  • mai intensa este cresterea in lungime a oaselor lungi ale membrelor superioare si inferioare
  • se mareste forta fizica
  • se dezvolta partea faciala a craniului, dantura permanenta, oasele mici ale mainii si  maturizarea sexuala (parul pubian si axilar, dezvoltarea sanilor si aparitia ciclului, etc)
Dezvoltare cognitiva
  • se dezvolta capacitatea de prelucrare a informatiei vizuale si capacitatea de observatie
  • dezvolta abilitati de exprimare prin simboluri si limbaj nuantat
  • creste capacitatea de analiza abstracta si de sesizare a fictiunii
  • se dezvolta capacitatea de a emite ipoteze bazate pe real

Dezvoltare psiho-sociala
  • conduita generala alternează intre momente de vioiciune, conduite exuberante de tip infantil cu momente de oboseala, apatie şi lene, poate deveni chiar conflictual.
  • incepe sa fie tot mai independent si sa se simta tot mai bine in grup, alaturi de copiii de varsta sa
  • comportamentul se diferentiaza in functie de sex : fete sau baieti

Nevoile copilului si consecinte ale nerespectarii acestora
Gradul sau de inedpendenta a crescut foarte mult si incepe sa repereze care-i sunt limitele sub raportul potentialului sau. Este important sa stie care-i sunt responsabilitatile  (sa isi faca temele, sa mentina ordinea, sa isi organizeze timpul –mai ales timpul liber!) si sa fie sustinut in demersul sau de a-si asuma cat mai multe responsabilitati. Ignorarea abilitatilor sale de catre adult, duce la reducerea gradului de voluntariat, de initiativa din partea copilului si ii reduce sansele experimentarii unor noi situatii care ii consolideaza increderea in sine.
Are nevoie de sustinere si indrumare in activitatea scolara, fiind intr-un proces masiv de achizitii in plan cognitiv si psiho-social. Cerintele din partea cadrelor didactice pot fi multiple si extrem de diverse, copilului fiindu-i dificil sa si le organizeze in functie de capacitatile sale. De aceea, relatia cu adultul de referinta este foarte importanta. Insa relatia trebuie sa fie de incredere, copilul netrebuind sa se simta contrans in vreun fel. Programul copilului trebuie sa fie individualizat si trebuie stabilit de comun acord cu acesta. Daca asteptarile adultului depasesc posibilitatile si dorintele copilului, este posibil sa obtinem din partea copilului reactii de respingere, esec in realizarea sarcinilor si, implicit, devalorizarea copilului. Trebuie sa admitem ca un copil este o individualitate, ca unii copii au dezvoltate anumite competente si abilitati si ca, la nivel intelectual, exista diverse orientari catre stiinte tehnice si exacte, stiinte umaniste sau catre manualitati, arte, sporturi.  In asteptarile pe care le avem de la copii trebuie sa tinem cont si de maximum de potential individual fiecarui copil. De asemenea, trebuie sa incercam tot posibilul sa orientam copilul spre placerea de invata, de a cunoaste si nu catre nota sau calificativ. Daca exista o nepotrivire intre toate acestea, se poate produce o devalorizare a copilului, o scadere a increderii in sine si, implicit, abandonul scolar simbolic (rezultate scolare mai scazute decat potentialul copilului) sau efectiv (refuzul de a frecventa cursurile scolare). Acelasi poate fi rezultatul in contextul in care copilul traieste o seama de evenimente cu potential  abuziv (relatie deficitara cu unul dintre profesori sau un coleg, alti adulti sau copii care isi petrec timpul in curstea scolii, de ex). Daca adultul are o atitudine orientata exclusiv pe rezultatul scolar, este posibil sa nu observe si nici sa nu-i ofere ocazia copilului sa vorbeasca despre situatiile acestea, permanetizand starea abuziva in care se afla copilul.
O importanta deosebita in viata copilului o are dezvoltarea fizica, mai ales dezvoltarea sexuala. Implicatiile sunt determinante atat in plan fizic, cognitiv cat si in plan psiho-social. Copilul trebuie sa aiba acces la informatii si la un adult care sa discute cu el despre problematica sexualitatii, sub toate aspectele sale. Daca nu detine aceste informatii si nici nu are cu cine impartasi experientele pe care le traieste in aceasta perioada a transformarilor (cresterea sanilor, pilozitatea, menstra, erectia), copiii se vor orienta catre alte persoane care ii vor oferi raspunsuri la intrebarile sale. Riscul este acela ca informatiile obtinute de copil sa  nu fie cele corecte si nici modul de obtinere a acestora sa nu fie tocmai adecvate pentru copil (intra in relatii de tip afectiv cu alti copii mai mari ca varsta sau chiar cu adulti).
In contextul in care copilul primeste raspunsurile de la adultul de referinta, relatia se consolideaza si copilul va apela la acesta ori de cate ori se va simti in situatie de vulnerabilitate.
De asemenea, in aceasta perioada, copilul este usor vulnerabil si sensibil la orice remarca vis-a-vis de aspectul sau. De aceea, orice comentariu referitor la aspectul sau fizic este bine sa fie evitat si discutat doar la initiativa copilului si in termenii de normalitate. Datorita schimbarilor fizice, a cresterii gradului de activitate fizica si a reactiilor pe care cei din jur le au, pot aparea o serie de tulburari de alimentatie, cu urmari foarte grave in plan fizic si psihic: poate incepe refuzul alimentar sau alimentarea necontrolata.

Autor: Cristina Popescu - psihopedagog specializat



Taguri:  dezvoltarea copilului copilul de 7-14 ani copilul mic
Comentarii

busy