Copilul 14-18 ani


Dezvoltare fizica
  • Se incheie procesul de osificare a anumitor parti ale craniului, in timp ce osificarea scheletului se realizează progresiv si se definitiveaza spre 20-25 de ani.
  • la mijlocul acestei perioade se constata o stabilizare a cresterii in greutate si inatime.
Dezvoltare cognitiva
  • disponibilitate crescuta pentru confruntarea de idei
  • pe la 16-18 ani atinge un nivel maxim de operativitate
  • prefera jocurile de perspicacitate
Dezvoltare psiho-sociala
  • dezvoltarea constiintei si a constiintei de sine
  • stabilizarea maturizarii biologice
  • apar conflictele interioare exprimate prin stari de agitatie, impulsivitate, anxietate
  • domina dorinta de afirmare personala si atitidinile de independenta
  • isi poate asuma responsabilitati multiple – are loc dezvoltarea manifestarilor vocationale si profesionale

Nevoi ale copilului si consecinte ale nerespectarii acesteia
Are nevoie de  un spatiu care sa-i permita manifestarea atitudinilor si a preferintelor, pentru a reusi sa isi identifice potentialul si vocatiile. In aceasta perioada, copilul/tanarul se raporteaza la cei din jur si la atitudinile pe care o au acestia in raport cu el. Atitudinea suportiva a adultului ii consolideaza increderea in sine. Daca imaginea returnata de catre adult este deficitara si critica, aparitia conflictelor si a frustrarilor este frecventa, refuzand autoritatea impusa.
Are nevoie sa i se recunoasca si respecte dreptul la intimidate si la viata personala (inclusiv viata sexuala) mai mult decat pana acum . Orice incercare  neargumentata si nenegociata a adultului de a interveni in viata sa, este perceputa ca fiind o incalcare a intimitatii, fapt ce va atrage dupa sine perturbarea profunda a relatiei dintre el si acesta.
Evolutia spre maturitate sexuala este in plina desfasurare, fapt care accentueaza o serie de problematici specifice adolescentei. Copilul are diverse stari pe care nici pentru sine nu si le poate defini (schimbarile hormonale) si nu stie sa le faca fata (si de aici si o stare de dezechilibru profund intre dorinta de independenta/dependenta, culpabilitate). Adultul nu trebuie sa uite ca aceasta perioada este definita de stari de confuzie si de revolta impotriva oricaror limite impuse. Un comportament restrictiv din partea adultului nu face decat sa orienteze copilul adolescent catre o situatie de respingere /conflictuala mai accentuata.
Adolescentul confera o importanta deosebita vietii sexuale, mai ales inceperii vietii sexuale, in competitie cu egalii de varsta sau cu „majoritatea” perceputa la nivel social si cu care incearca sa se identifice. De aceea, poate intra in relatii sentimentale doar din curiozitate, fara un fundament relationar si/sau afectiv. Increderea in adult poat preveni situatiile abuzive aupra adolescentilor (in egala masura fete sau baieti) si poate temporiza inceperea vietii sexuale. Dimpotriva, in cazul in care exista neintelegere si opozitie din partea adultului, adolescentul  va dezvolta comportamente de camuflare sau modificare  a comportamentului, de mascare a emotiilor/sentimentelor, negarea si/sau reprimarea acestora.
In situatia esecului sentimental, adolescentul se va simti vinovat si nu va apela la ajutorul adultului, existand riscul sarcinilor nedorite (ascunderea sarcinii), infestarii cu boli cu transmitere sexuala (netratarea acestora), depresii si chiar sinucideri. 
Pentru adolescent este foarte important ceea ce simte, crede, gandeste. Este intr-o perioada de testare permanenta a tot ceea ce inseamna arealul sau social si relationar: intra in diverse grupuri de colegi sau prieteni, se inscrie in diverse grupuri care au diverse afilieri muzicale, culturale, sportive. Acumularile pe care le are in planul dezvoltarii lor se bazeaza in mare parte pe feedback-ul pe care il primeste de la grupul din care face parte (adesea, grup de covarstnici) si acesta este unul dintre stimulii la care copilul reactioneaza.  Este in cautarea unor persoane cu care se poate identifica sau in care sa investeasca afectiv. Acest aspect se poate regasi in modul in care doreste sa-si amenajeze spatiul individual (afise cu diversi actori, sportivi, cantareti), asupra comportamentului (inclusiv al vestimentatiei), asupra pasiunilor pe care le dezvolta (muzica ascultata, filmele urmarite, cartile citite, sportul practicat). Adultul trebuie sa medieze toata aceasta forma de cautare si exprimare a adolescentului fara a-i da senzatia ca nu il intelege sau ca nu este de acord cu el. O atitudine permmisiv moderata din partea adultului il fac pe adolescent sa aiba incredere in alegerile sale si sa vorbeasca despre ele cu deschidere, sa invete sa-si asume responsabilitati si sa-si argumenteze pozitiile. In sens contrar, atitudinea adolescentului poate lua forma respingerii relatiei cu adultul, abandonul scolar sau aparitia tulburarilor comportamentale ( consumul de alcool sau tutun, abandonul scolar, agresivitate, agitatie, fuga de acasa).
Un loc important il ocupa gasirea unei identitati vocationale, cu tendinte majore de autoperfectionare. Apare aici un conflict al adolescentului cu sine: acela intre interesele si aptitudinile pe care le are (isi doreste sa fie cantaret, insa nu are ureche muzicala). Chiar daca adultul este constient de abilitatile adolescentului, este bine sa sa-i dea ocazia acestuia sa si le identifice, sa exerseze esecul si succesul intr-un cadru de incredere, respect si de securitate afectiva. Alegerile pe care adolescentul le face, chiar daca contravin asteptarilor adultului si abilitatilor adolescentului, sunt foarte importante pentru acesta.

Autor: Cristina Popescu - Psihopedagog specializat




Taguri:  dezvoltarea copilului copilul de 14-18 ani copilul mic adolescentul adolescentii despre adolescenti tulburari de comportament
Comentarii

busy