M-am gandit sa mai scriu cate ceva la acest subiect. In interactiunile mele cotidiene vad destul de multe persoane cu o mare dificultate de "a fi", cu un vizibil disconfort, oboseala, tristete, neatentie, dezinteres, rutina, comportament mecanic, incetineala....

Ei bine, aici nu vreau sa vorbim de anumite patologii cat de faptul ca sunt momente in viata in care realmente ne simtim depasiti "de situatie", ne compleseste tristetea, avem sentimentul ca nimic nu are sens. In domeniul nostru starea de dezechilibru psihic produce asa numita psihopatologie de care in principiu se ocupa psihiatrul in componenta de sanatate mintala si administrare de tratamente. Psihologul cunoste domeniul insa el se ocupa mai mult cu functionarea generala a psihicului, partea sanatoasa si cea patologica intereseaza in aceeasi masura insa nu administreaza tratamente ci doar, o parte dintre ei care au calificare de psihoterapeuti, pot face psihoterapie. Pot lucra in domeniul scolar pentru realizarea de programe bune pentru copii, sau in domeniul muncii la locul de munca in resursele umane unde poate sa ajute la optimizarea muncii, etc. Poate lucra la un site ca acesta unde sta de vorba cu parintii. Ce ne face sa mergem la psiholog sau psihiatru? Multe, o schimbare care e evident prea mare, comportamente care atrag agresivitatea celorlalti, consumul excesiv de alcool, droguri, violenta multa, o stare de tristete continua care dureaza prea mult si are o intensitate mare si multe alte exemple. De exemplu o depresie severa nu e bine sa fie lasata asa prea mult timp, e bine sa fie abordata, exista tratament medicamentos impreuna cu psihoterapia. Nu ignorati, ca e vorba de dvs sau ca e vorba de un membru de familie sau prieten. Poate sa se agraveze daca e ignorata. Stilul de viata modern este dificil stiu, ritmul accelerat si oamenii indisponibili sau uneori chiar antipatici. Ce ma intereseaza este ca in toata aceasta tevatura numita "viata de zi cu zi" timpul si atentia acordate copilului sa nu fie afectate. Daca un copil sta singur si se joaca ore intregi fara sa spuna nimic veti afirma, "vai ce copil cuminte am, nu spune nimic!" dar eu v-as intreba, e oare normal sa fie asa? Mai vorbim!  Revin la tema, din cand in cand "adevarul" despre noi ne scapa, atunci cu ajutorul unui psiholog am putea sa ne exploram putin si sa intelegem ce se intampla cu noi. Orice psiholog va garanta confidentialitatea totala, ce discutati cu el va ramane secret profesional, ramane in biroul in care ati discutat. Succes in cautarile dumneavoastra. Daca doriti sa va recomand un psiholog, lasati un mesaj si va voi oferii informatiile necesare.  Va doresc multa forta si intelegere.

Comentarii (1)

Aici vezi sau ascunzi comentariile Cum si cand stim ca avem nevoie de sfatul psihologului ? : Komenski Informatia prezentata este foarte utila parintilor obisnuiti si preocupati sa-si observe copilul. Sugerez si situatii intalnite in mediul scolar, in care copilul se poate comporta foarte diferit de mediul familial. De multe ori parintii nu accepta acest lucru. ...