|
Pagina 7 din 11
Visul
In Roma antica, traia un tata, care avea doi fii: unul soldat, celalalt poet.
Soldatul a fost trimis la granitele imperiului, sa se lupte cu barbarii. Celalalt fiu, poetul,
incanta intreaga Roma cu versurile lui frumoase.
Intr-o noapte batranul tata avu un vis. Se facea ca aparuse un inger, care l-a mangaiat si
l-a felicitat pentru ca era tatal unui fiu ale carui cuvinte vor fi cunoscute si repetate
in toata lumea, de multe generatii. La putin timp, omul a murit incercand sa salveze o femeie
dintr-un incendiu.
Pentru ca fusese un om bun a ajuns in Rai si s-a intalnit cu ingerul din vis.
– Esti un om bun si pentru ca ai trait in iubire si fapte bune, pot sa-ti implinesc orice dorinta.
– Si viata a fost darnica cu mine. Cand mi-ai aparut in vis, m-am simtit un ales,
gandindu-ma ca versurile fiului meu vor fi recunoscute de posteritate. Daca imi doresc ceva,
este sa aud versurile fiului meu, spuse de oameni in viitor.
Ingerul l-a luat de mana si l-a dus in viitor. O multime de oameni vorbeau intr-o limba necunoscuta.
– Stiam ca poeziile fiului meu sunt geniale si nemuritoare!
– Versurile fiului tau au facut deliciul Romei antice, dar dupa moartea lui au fost uitate.
Acestea sunt cuvintele fiului tau soldatul.
– Cum asa?
– Fiul tau era centurion in Iudeea si unul din sclavii lui s-a imbolnavit si tragea sa moara.
Si pentru ca lumea vorbea despre un invatator, care vindeca si facea minuni, fiind om inimos, a mers la El,
dar nu putea sa se apropie din cauza multimii din jurul Lui. Dupa cateva zile a reusit sa se apropie.
I-a povestit ca are un rob bolnav, iar invatatorul a vrut sa mearga la el acasa, sa vada bolnavul.
Fiul tau a spus:
„Doamne, eu nu sunt demn sa-mi calci pragul, dar spune numai un cuvant si robul meu va fi tamaduit!”
(traditia ortodoxa) |
