A venit vremea lui NU Imprimare E-mail


In dezvoltarea sa individuala, copilul are cateva momente regasite aproape similar in dezvoltarea tuturor copiilor. Chiar sub aspectul formei de manifestare este posibil sa se deruleze dupa acelasi sablon. De ce este bine sa le cunoastem?
 Pentru a nu ne impacienta, pentru a putea sa le oferim suportul necesar pentru ca ei sa poata trece intr-o etapa superioara de dezvoltare fara ca aceasta trecere sa lase amprente asupra relatiei dintre noi si copilul nostru si fara a deturna sensul de dezvoltare al acestuia.

Vom vorbi despre perioada negatiilor copilului nostru. Nu ma refer la exprimarea verbala a lui „Nu”, caci aceasta perioada incepe uneori inainte ca puiul nostru sa stie sa il rosteasca, undeva in jurul varstei de an. Cel mai adesea il regasim in scuturarea capului, tensionarea membrelor cand il imbracam, strangerea apasata a guritei cand ii intindem lingurita cu mancare… Ne intrebam daca nu cumva are o suferinta, nu ii place mancarea…

Raspunsul il putem cauta un pic inainte de acest moment: copilul nostru s-a dezvoltat frumos pana acum, si-a descoperit mainile, apoi piciorusele, ne-a ajutat sa-l imbracam, a inceput sa arunce jucariile, ne-a incantat gandurind si silabisind. Undeva, pe la 9 luni, ii vedem inflorind ochii atunci cand ne uitam impreuna in oglinda: pentru prima data s-a recunoscut ca fiind EL, un ALTUL decat noi, in oglinda.

Tot pe la 9 luni, incepe sa se sperie cand mama sau tata ies din camera si il lasa singur sau in prezenta unor oameni mai putini cunoscuti, chiar daca pana mai ieri era fericit in prezenta acestora…Ce s-o intampla oare? Intre 9 luni si un an, copilul are timpul necesar sa achizitioneze informatii si sa acumuleze experientele necesare care sa il consolideze in crearea imaginii de sine. El fata de ceilalti. Imaginea i s-a conturat, stie ca este deosebit de cei din jurul sau. Din scurta, dar foarte bogata sa experienta, a invatat deja ca poate avea reactii la ceea ce fac cei din jurul sau si, de asemenea, ca cei din jurul sau reactioneaza la ceea ce face el. Si, dintr-o data, incepe sa-si ofere ocazii sa experimenteze noi ipostaze: nu mai mananca ce ii placea sa manance, nu ne mai ajuta la imbracat, nu mai vrea sa puna jucaria in cosuletul cu jucarii, nu mai vrea sa doarma desi i se inchid ochisorii de somn. 

Cititi fraza de mai sus. De cate ori am utilizat cuvantul NU?  Acum, cu ochii mintii, incercati sa va inchipuiti cum reactionati cand copilul se comporta in aceasta maniera. Cam de cate ori spunem noi NU in aceste situatii? „Te rog sa nu mai fii incapatanat si sa te culci!”, „Nu te simti bine, de nu iti mai plac portocalele?”, „Nu mai face atata zgomot”, „Nu mai raspandi mancare/jucariile”. Bun! Le-am numarat?

Si el le-a numarat. Si nu doar atat: a observat cum reactionam noi, cum reactioneaza el. Este momentul sa incerce sa preia conducerea. La inceput, „Nu” este doar instrument de schimb, de testare. Chiar daca continua sa ii placa portocalele, va spune „Nu” doar pentru a vedea care este reactia noastra si cum se rasfrange aceasta asupra lui. Este un moment important, caci doar de reactia noastra depinde modul in care el va reactiona! Acumuland experienta, copilul va incepe sa discearna intre „Nu” spus la intamplare, in joaca si cel care are un suport obiectiv.

In toata aceasta perioada de timp, trebuie sa invatam sa spunem cat mai putin „Nu” si sa-i dam ocazia sa spuna cat mai putin „Nu”. Acest lucru inseamna ca trebuie sa venim in intampinarea modului sau de reactie. Stim ca ESTE NORMAL sa ne spuna „NU”. Are NEVOIE de acest lucru. Iubindu-l, mentinand un comporatment constant, respectand regulile pe care le-am stabilit de cand el s-a nascut, il ajutam sa depaseasca aceasta perioada. Ce se intampla daca ii cedam? Daca de fiecare data cand va spune „NU” noi ne vom schimba comportamentul, va integra informatia ca ne poate conduce. Si va insista in comportamentul sau. Daca ii dam ocazia sa spuna „NU”, insa comportamentul nostru nu se schimba si avem rabdarea sa ii explicam ca il iubim foarte mult, insa de culcat tot la ora 21.00 se culca sau trebuie sa faca baita, va abandona prelungirea acestei perioade. Chiar daca plange, chiar daca tipa, chiar daca loveste din picioare. Sa incercam sa il punem sa faca alegeri, sa deprinda singur sa ia hotarari, fara a spune „NU”. Nu intrebari directe:” Ce vrei sa mananci?” (caci poate nici nu are un vocabular prea bogat sau ii va fi greu sa hotarasca).

Din doua produse de care noi stim ca sunt adecvate, ii dam ocazia sa aleaga. Va avea senzatia ca decide asupra a ceea ce mananca, dar intr-o maniera pozitiva, fara a-l rosti/gandi pe „NU”. Mai spre 2 ani si jumatate, daca ne spune ca nu ii place o hainuta, trebuie sa incepem sa ne gandim ca deja isi exprima o opinie! Este bine sa luam in considerare opinia sa, caci abia din acest moment, „Nu”-ul pe care il rosteste incepe sa aiba sens. Da, acum „NU”-ul sau are aceeasi valoare ca si al nostru!

Practic, intre 12 luni si aproximativ 3 ani, copilul trece de la „Nu” test, la „Nu” care exprima opinia si preferintele sale.  Dar, nu apucam sa respiram usurati caci, de ceva vreme, a inceput sa ne intrebe „De ce?”…

Cristina Popescu


Comentarii ()add
Spune-ti parerea despre acest articol
quote
bold
italicize
underline
strike
url
image
quote
quote
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley


Adaugati caracterele din imagine


busy
 
newsletter
login
cont
parinti
parinti


galeriapiticilor.jpg    
Poze din galerie!
Educatie si Scoala
© 2006 - 2012 ScoalaParintilor.ro - toate drepturile rezervate
Termeni si conditii | Publicitate

banner
banner