Alexitimia Imprimare E-mail


Autor: Laura Matei
Poate ti s-a intamplat vreodata sa cunosti sau sa lucrezi alaturi  de o persoana care nu-si exprima niciun sentiment. Ea este incapabila sa vorbeasca deschis despre  trairile sale launtrice si pare sa nu simta nimic din ceea ce inseamna tristete, veselie. Psihologii denumesc aceasta „monotonie“ emotionala, alexitimie.
alexitimia
Personalitatea timpurilor noastre

Cel care a creat termenul „alexitimie“, profesorul de origine greaca Sifneos, de la Universitatea Harvard, prezenta pacientul alexitimic drept „personalitatea timpurilor noastre“, vrand sa spuna prin asta ca ansamblul de trasaturi ce definesc alexitimia corespunde „profilului social actual al indivizilor“. Alexitimicul, spunea el, are o viata fantasmatica saraca, ceea ce are ca rezultat o forma de gandire utilitara, o tendinta de a folosi actiunea pentru a evita conflictele si situatiile stresante, o restrictie marcata in exprimarea emotiilor si, in particular, o dificultate in a gasi cuvintele pentru a descrie sentimentele.“ Unii cercetatori care au abordat ulterior fenomenul au afirmat chiar ca gandirea operatorie si alexitimia ar putea fi formele excelente de adaptare la exigentele vietii moderne, al carei ideal de ratiune pare a fi cel al calculatoarelor, care nu au emotii…

Suferinta emotionala sau durere fizica?

Indivizii alexitimici par lipsiti de orice tip de sentiment, dar in realitate nu este vorba despre o absenta a sentimentelor, ci de incapacitatea de a-­si exprima emotiile. O alta caracteristica a acestor persoane este dificultatea de a diferentia emotiile de senzatiile corporale, adica pot confunda suferinta emotionala cu durerea fizica. De exemplu, pot afirma ca au „fluturi“ in stomac, palpitatii, transpiratii si ameteli, dar sunt incapabili sa recunoasca ca ceea ce simt este, de fapt, anxietate. Sau la o intrebare banala, de genul „Pari trist azi… ce ai patit?“, raspund convinsi: „Ma doare o masea…“ cand, de fapt, durerea lor vine din sfera emotiilor. Ei exprima aceste simptome fizice si pentru ca au slabe capacitati de fantasmare. Notiunea de limitare a vietii imaginative isi gaseste un fundament in studierea viselor. In abordarile psihanaliste s­a constatat ca subiectii alexitimici viseaza putin, iar continutul viselor lor este sarac, factual si realist. Imposibilitatea lor de a povesti un vis este legata de dificultatea de a vorbi despre emotiile proprii: subiectii viseaza, fara indoiala, dar nu pot verbaliza. Gandurile lor au continut pragmatic si sunt indreptate mai mult catre exterior decat spre senzatiile interioare. Alexitimicii au tendinta sa descrie evenimentele factual, fara fantasme, fara simboluri, relatand mai mult circumstantele legate de producerea lor. Trairile, senzatiile sunt exprimate dupa acelasi tipar, ei dovedind o lipsa de „nuanta“ referitor la acestea.

Alexitimia la copii

Este o stare care poate aparea din cauza unor perturbari ale dezvoltarii afective a copilului, pana in stadiul in care el invata sa vorbeasca. Mai multe studii recente subliniaza legatura dintre alexitimie si disfunctia in interactiunea copiilor cu familia, cum ar fi lipsa ingrijirii materne, a manifestarilor afective. Din acest motiv, alexitimia ar reprezenta si un mecanism de aparare, un stil defensiv in anumite circumstante, atunci cand experienta primita depaseste capacitatile obisnuite de adaptare sau cand realitatea cotidiana devine dureroasa, de nesuportat. Alexitimia a fost evidentiata si in comportamentele adictive – toxicomanie, alcoolism, tulburarile de ordin alimentar, precum si in dereglarile functionale gastrointestinale, tulburarea de stres post­traumatic, tulburarile anxioase, de panica, depresive, cele somatoforme etc… S­-a pus problema alexitimiei inclusiv in dezechilibrele dinamicii sexuale. De fapt, alexitimia complica bolile organice si prelungeste spitalizarile deoarece pacientul nu­-si da seama niciodata de suferinta lui. Se pare ca alexitimia ar fi o trasatura „mai degraba tipic“ masculina si mai frecventa la indivizii mai in varsta si la cei proveniti din medii sociale defavorizate.


Text partial preluat cu acordul publicatiei Psihologia.ro
Autor: Laura Matei



Comentarii (1)add
... : cri
Interesant articolul...chiar foarte interesant
...
Spune-ti parerea despre acest articol
quote
bold
italicize
underline
strike
url
image
quote
quote
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley


Adaugati caracterele din imagine


busy
 
newsletter
login
cont
parinti
parinti


galeriapiticilor.jpg    
Poze din galerie!
Educatie si Scoala
2006 - 2012 ScoalaParintilor.ro - toate drepturile rezervate
Termeni si conditii | Publicitate

banner
banner