Pentru a nu trai cu senzatia esecului si pentru a nu ii crea senzatia de spaima in contextul in care a incalcat o regula, trebuie sa stim sa ignoram cateva micile abateri. Daca a spart un pahar, dorind sa ne ajute sa spalam vasele, nu este decat un accident! Nu a dorit sa sparga paharul. A dorit sa ne ajute, ceea ce este mult mai important decat cioburile de pe jos. Putem strange impreuna cioburile, explicandu-i cum trebuie stranse si asigurandu-l ca nu a facut nici o greseala. Sunt situatii in care copii se “parasc” intre ei. Daca sunt frati de varste apropiate…de multe ori vom avea ocazia sa ii auzim vorbind despre ceea ce a facut celalalt, mai ales in absenta acestuia. Il vom intreba “ Crezi ca lui Matei i-ar place sa afle ca tu vorbesti despre asta?”. Daca amandoi vin sa se “spuna” unul pe celalalt, este bine sa ii ascultam pe amandoi, dandu-le sansa sa ne spuna “de ce” au reactionat asa (“uite! Matei spune ca tu esti vinovat! Tu ce parere ai?”)

In cazul in care am ajuns la o concluzie, este bine sa argumentam hotararea pe care am luat-o (“sunt de parere ca amandoi ati avut o parte de vina, pentru ca Matei a vorbit mai tare si te-a deranjat, insa nici tu nu l-ai rugat frumos sa vorbeasca mai incet”). Este important sa aiba incredere in noi, pentru a avea curajul ca data viitoare sa ne vorbeasca despre problemele pe care le au stiind ca vom fi corecti si ca vom continua sa ii iubim, chiar daca ...ii pedepsim!Si ajungem la un subiect interesant:

Pedeapsa Ce este aceasata si ce forme poate lua? Mai devreme, vorbeam despre “un cod” al nostru. Copilul trebuie sa stie ce se intampla daca incalca regulile stabilite –repet!- impreuna! Aceasta ar fi pedeapsa! Care trebuie sa fie inteleasa si acceptata de copil si care sub nici o forma nu trebuie sa lezeze copilul. Poate capata forme diverse, insa cele mai utile sub raportul relatiei noastre cu propriul copil si in raport cu dezvoltarea sa normala. Puteti sa va ganditi la pedepse de genul: nu vei iesi afara timp de cateva zile, nu te vei uita la televizor cateva zile, nu te joci la calculator cateva zile....Important, atunci cand pedepsim un copil, este sa ii explicam de ce o facem (unde a fost eroarea in comportamentul sau). Acest lucru nu inseamna ca il iubim mai putin. Continuam sa il iubim, dar aceasta este regula “noastra”.

Cel mai important lucru atunci cand vorbim despre disciplina este totusi…sa ii laudam comportamentul pozitiv. Atunci cand copilul se poarta in conformitate cu astepatrile noastre. Mai ales  daca il observam ca depune eforturi pentru a nu incalca regulile. Este suficient sa ii spunem: ”Da! Ai facut o treaba buna! Sunt multumit de tine si ma bucur ca esti un copil bun”.

Comentarii (1)

Aici vezi sau ascunzi comentariile ... : curta luminita e un articol bun,cam peste tot sunt spuse aceleasi lucruri,dar parintii de multe ori nu pot urma un stsandard de comportament in ceea ce priveste copii,depinde mult de caracterul fiecaruia ,de perceptie ,de emotiile care ne incearca unii stiu ca asa nu e bine sau cum ar trebui dar putini pun in aplicare,e greu sa fii parinte sa-ti educi copilul bine si sa fii tu insuti multumit de tot ce ai reusit sa-l inveti,cred ca e cea mai grea munca,fiind asa,si roadele in urma unor eforturi mari se vor vedea!cu calm intelepciune si multa dragoste vom reusi!spun acest lucru si ptr mine care sunt mama unei fetite de 4 ani si jumatate! Aprilie 19, 2010