Cum ajung copiii la psiholog ? Imprimare E-mail
Cititi si...
CERTURILE DINTRE PARINTI SI COPII

Se intampla ca parintii si copiii au tot felul de dispute din cand in cand. Nici o persoana nu se simte confortabil cand este implicat intr-o cearta care poate deteriora relatia pe care o are cu ceilalti. De aceea, este bine sa intelegem care ar putea fi motivele pentru care copiii nostril incearca intra in dispute cu noi.
Iata cateva motive:

Mai mult...



1. Parintii incep sa fie ingrijorati de comportamentul copilului sau de dezvoltarea lui, li se pare ca “ceva nu este in regula”, nu gasesc explicatii pentru ce se intampla, nu reusesc sa comunice cu el, constata ca are diferite tulburari;
2. Educatoarele, invatatoarele, medicii recomanda parintilor sa mearga cu copilul la psiholog;
3. Parintii simt nevoia unui ajutor psihologic dupa evenimente traumatizante in care familia a fost implicata (decese, accidente, separari, boli etc)
 Adultii au, in general, doua atitudini fata de simptomele psihice ale copiilor. Ei invoca fie o boala, o "anomalie" fizica sau psihica a copilului, fie reaua sa credinta, lenea, rautatea voita. Prima atitudine elibereaza copilul de orice responsabilitate, accentueaza sentimentele de inferioritate, dandu-i impresia ca este



"anormal". in plus, dezarmand copilul pentru viata sanatoasa, ea permite simptomului sa-si atinga scopul: fuga din fata angoasei, mai usoara decat lupta; ea da nastere nevrozelor caracterizate de refugiul in boala. Cea de-a doua atitudine incarca copilul cu toata responsabilitatea, provocand, prin retragerea afectiunii si a intelegerii, sentimente de vinovatie, legate de simptomul pe care copilul incearca sa-l depaseasca. Simptomul raspunde unei nevoi inconstiente, el decurge dintr-o pulsiune blocata sau refulata a carei energie trebuie sa gaseasca cu orice pret un mijloc de exprimare. De aceea, dupa o disparitie de moment, simptomul va reaparea cu atat mai puternic cu cat a fost mai serios combatut, deci cu atat mai puternic cu cat vointa si sensibilitatea copilului sunt mai mari; sau vom asista la aparitia altui simptom mai bine suportat de parinti !
Françoise Dolto identifica si o a treia atitudine care provoaca si mai multa disperare parintilor si copiilor. Dupa ce a ascultat si a recomandat diverse remedii, medicul poate spune: "Stati linistiti, nu-i nimic, e pe fond nervos", ceea ce echivaleaza cu: "Nu inteleg nimic si nici nu-mi pasa."

Ce poate face psihologul?

Ne ajuta sa intelegem ca orice comportament are niste motive care nu sunt intotdeauna constiente. Prin investigarea si analizarea starilor si trairilor se poate ajunge, pe parcursul unei psihoterapii, la descoperirea sursei tulburarilor, la exprimarea conflictului sau a situatiei traumatice care a generat suferinta si astfel la rezolvarea problemei, fara riscul ca simptomul sa reapara sau sa fie inlocuit de altul.
Deci rolul psihologului este de a ne ajuta sa identificam problema si implicatiile ei, sa exprimam ceea ce pana atunci a fost ascuns, dat la o parte, ca fiind jenant, inspaimantator, ignorat, amanat (“trece pana la urma”) sau considerat fara importanta.

Care sunt problemele?

1-3 ani
• tulburari de alimentatie, somn, plans excesiv sau aparent “fara motiv”, probleme cu "olita"
• mers intarziat sau alte probleme motorii
• intarzierea vorbirii
• dependenta de o persoana sau de un obiect, cooperare redusa, inadaptare sau neacceptarea situatiilor noi
• agitatie, nervozitate, incapatinare, conduite agresive sau autoagresive, cosmaruri, frici nejustificate

3-7 ani
• comportament alimentar perturbat
• insomnii, cosmaruri, pavor nocturn
• tulburari de limbaj si de comunicare
• tulburari motorii, ticuri
• situatii traumatice (despartirea parintilor, moartea unui membru al familiei, accidente, boli, operatii)
• perturbari comportamentale aparute ca urmare a nasterii unui alt copil in familie
• enurezis, tulburari somatice cu cauza psihica
• tulburari de relationare si sociale (integrare dificila in colectivitate)
• agresivitate, izolare, comportament bizar, timiditate excesiva, inhibitie

7-14 ani
• probleme scolare
• enurezis, tulburari somatice cu cauza psihica
• fobii, anxietate, cosmaruri
• ticuri si tulburari motorii
• tulburari sociale, minciuna, furt, agresivitate, autoagresivitate
• situatii traumatice (divortul parintilor, doliu, boli somatice, accidente, esecuri repetate)
• tulburari comportamentale (obisnuinte ciudate, bizarerii, dependente), de adaptare si afective
• tulburari ale identitatii sexuale

Autor: Psiholog Anca Munteanu



Taguri:  psihologia copilului psihologie psihologia copilului mic
Comentarii ()add
Spune-ti parerea despre acest articol
quote
bold
italicize
underline
strike
url
image
quote
quote
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley


Adaugati caracterele din imagine


busy
 
newsletter
login
cont
parinti
parinti


galeriapiticilor.jpg    
Poze din galerie!
Educatie si Scoala
2006 - 2012 ScoalaParintilor.ro - toate drepturile rezervate
Termeni si conditii | Publicitate

banner
banner