INCETATI SA VA MAI INVINOVATITI Imprimare E-mail


Image Interviu de Claude Weill cu prof. Boris Cyrulnik, psihiatru, etnolog, aparut in Nouvel Observateur.
De ce ne este atat de frica ca vom rata educatia copiilor nostri. Cum putem reinventa autoritatea parintilor?
Rep: Cum explicati acest paradox: niciodata parintii nu au acordat mai multa atentie educarii copiilor lor. Citesc carti, se uita la emisiuni TV. Cu toate acestea niciodata nu au fost mai neajutorati si speriati de frica esecului
Prof. Cyrulnik: Nu exista progres fara efecte secundare. Progresul este dezvoltarea ideii
de persoana in occident, dupa cel de-al doilea razboi mondial. Prioritatea existentei nu mai este supravietuirea grupului ci aventura individuala. Asistam la reorganizarea completa a interactiunilor in interiorul familiei, a cuplului si in relatiile parinti- copii.
Este momentul in care casatoria prin alegere libera,casatoria din dragoste, inlocuieste “mariajul aranjat”. Femeile lucreaza si nu mai au nevoie de ajutorul economic al barbatilor, devin persoane autonome si se considera un pacat imixtiunea in emanciparea lor. Inainte exista o dependenta organica a cuplului: in fata greutatilor vietii singura salvare a unui partener statea in celalalt. Acum, contractul cuplului a devenit un contract de implinire reciproca. Cat timp unul participa la implinirea celuilalt si reciproc exista motive de a ramane in cuplu. In momentul in care este impiedicata  ascensiunea unuia sau altuia, contractul se rupe; nu mai exista motivatia de a  ramane impreuna

Regula casniciilor aranjate era una a succesiunii : trebuia transmisa o avere, o meserie, deci trebuia sa ai copii, un baiat era de preferat pentru perpetuarea numelui si pentru sprijin la batranete intr-o societate fara asigurari sau sistem de pensii. In casatoria din dragoste miza principala este dezvoltarea si satisfactia personala: a parintilor intai, apoi a copilului si in cele din urma, a copilului dorit in momentul ales.

Rep: Inainte copilul era subordonat proiectului familiei. Astazi, familia serveste copilul.
Prof. Cyrulnik: Acum 30 de ani, la inceputul carierei mele femeile imi spuneau: voi face un copil sotului meu, va fi fericit. Astazi ele spun: as dori un tata pentru copilul meu. Copilul a devenit centrul familiei in timp ce inainte tatal era personajul central.

Rep.: Intreaga responsabilitate pentru educatie este concentrata pe mama si tata sau mama singura. Trebuie oare sa regretam familia traditionala largita: bunici, unchi, matusi, veri?
Prof. Cyrulnik: In societatea noastra fragmentata unde fiecare familie traieste izolata in apartamentul ei, intrajutorarea dispare. Daca unul din parinti clacheaza : moarte, boala, …lumea copilului se prabuseste. Progresul imbunatateste nivelul de trai: apa curenta, lumina electrica, etc. nu se mai traieste in promiscuitate. Oamenii sunt mai fericiti. In schimb au de suferit relatiile cu familia si vecinii. Copiii sunt mai putin fericiti, mai putin supravegheati. Au mai putini prieteni de varsta lor si cum amandoi parintii lucreaza nimeni nu se mai ocupa de ei. Copiii din ziua de azi cresc in familii super tehnologizate dar si foarte absente, unde volumul cunostintelor este foarte mare dar performantele sunt mai slabe ca niciodata, unde informatia incearca sa suplineasca actiunea educativa a parintilor. Cand eram mic toate tinerele mame stiau sa se ocupe de un copil. Vazusera cum se face in jurul lor. Bunicile erau diagnosticiene excelente- interpretau corect semnele unei boli si gravitatea ei - astazi mamele apeleaza la un pediatru sau la o carte. Simturile au fost inlocuite cu tehnologia, relatiile cu copilul s-au tehnicizat si profesionalizat.

Rep.: Sa fi parinte devine o meserie. Cum spunea Freud:” exista doua meserii imposibile: sa guvernezi si sa educi. In ambele cazuri esti condamnat la esec.” Pentru ca nu exista individ perfect.; nici un copil nu implineste toate asteptarile parintilor….

Prof. Cyrulnik:
Astfel se creaza angoasele si traumele psihice : mai intai se  responsabilizeaza total parintii – daca faceti asa, spun cartile, se va intampla asta, daca sunteti prea mult asa si prea putin altfel, se va produce cutare su cutare rau. Apoi ei sunt pusi in incapacitatea de a actiona sau de a vorbi pentru a repara ce au provocat. Nu mai sunt capabili sa actioneze  pentru ca sunt din ce in ce mai mult in situatia de a intelege ce se intampla , fara posibilitatea de a actiona. Pleaca dimineata, se intorc seara, petrec din ce in ce mai putin timp cu copiii lor, nu mai pot sa dea palme la fund – ceea ce e un lucru bun – exista chiar tari unde legea interzice asa ceva. Cand discuta cu copiii lor nu stiu sa se faca ascultati. Este cercul vicios: intelegere, neputinta, culpabilizare. La inceputul acestei epoci mamele se simteau vinovate pentru ca lucrau. In momentul de fata si tatii au intrat in acelasi cerc vicios.



Comentarii (0)add
Spune-ti parerea despre acest articol
quote
bold
italicize
underline
strike
url
image
quote
quote
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley


Adaugati caracterele din imagine


busy
 
newsletter
login
cont
parinti
parinti


galeriapiticilor.jpg    
Poze din galerie!
Educatie si Scoala
2006 - 2012 ScoalaParintilor.ro - toate drepturile rezervate
Termeni si conditii | Publicitate

banner
banner