Tatal isi arunca copilul in aer si apoi il prinde cu ambele maini. Copilul rade cu pofta, spre disperarea mamei care ii priveste cu ochii mariti de spaima. Saltul in aer al copilului aruncat de tatal sau se repeta, se aud hohote de ras. 

Cercetatorii spun ca tatii au o relatie de factura ludica cu copiii lor, avand jocuri care ii pun pe copii in situatia de a-si gestiona spaimele, temerile, intr-o stare de siguranta si confort. Mai intai de toate, intr-o stare de confort afectiv, as zice.

Copiii au nevoie de tatii lor?
Este evident ca da. Pentru a se putea integra intr-un grup, copilul are nevoie sa stabileasca relatii privilegiate cu adultii din imediata sa apropiere, iar tatal constituie un model esential pentru dezvoltarea sa. Aceste legaturi primare au consecinte semnificative asupra relatiilor sociale pe care copilul le va avea pe viitor. Pana de curand, cercetatorii au studiat cu preponderenta relatia copilului cu mama sa. Parea mult mai firesc sa pui in relatie dezvoltarea copilului cu modul in care mama si copilul isi contruiesc interactiunea. Insa, s-a constatat necesitatea cercetarii influentei relatiei de atasament pe care copilul o are cu tatal sau.

S-a constatat ca tatii adopta o functie de “deschidere catre lume” pentru copiii lor. Copilul are nevoie de stimulare intr-un mediu securizant. Prin intermediul interactiunilor cu preponderenta lucide si fizice cu copilul, tatal  il ajuta pe acesta sa se consolideze din punct de vedere emotional si cognitiv. Tatal devine catalizator pentru copil, il ajuta sa invete sa isi asume riscuri, sa aiba initiative, sa exploreze, sa faca fata obstacolelor, sa se afirme ca personalitate in fata celorlalti care-l inconjoara. De exemplu, un “meci de fotbal” cu tatal, pentru un copil prescolar este un mod in care el se poate repera intr-un mediu competitiv, dar intr-un cadru extrem de securizant. “Simplul” fapt ca tatal sau are incredere in el in asemenea maniera incat fac impreuna o echipa, este valorizat si securizant pentru copil, caci potentialul esec este suportat de amandoi (deci si de un adult care stie si are puterea sa gestioneze esecul), iar reusita este o bucurie pentru amandoi.

S-a emis ipoteza ca absenta sau prezenta discontinua a tatalui in viata copilului poate explica problemele de adaptare sociala a adolescentilor, mai ales a baietilor. De asemenea, s-a estimat ca exista posibilitatea de a fi o legatura intre relatiile saracacioase in schimburi afective ale copiilor cu tatii lor si dificultatile de interiorizare a unor reguli sociale si incalcarea lor, comportamente deviante si abandonul scolar.

Exista teorii care, pentru a caracteriza rolul tatalui in dezvoltarea copilului, vorbesc de “ relatia de activare”. Practic, sunt separate rolurile mamei si al tatalui: mama ofera securitate, pe cand tatal ii ofera sansa de a se activa si autodepasi.
In situatia familiilor monoparentale, in care mama este singurul parinte, relatia cu tatal poate fi inlocuita de relatia cu o “figura paterna”, practic copilul investind afectiv un barbat cu care se afla in relatie constanta si de incredere (bunicul, poate).

Cristina Popescu

Comentarii (0)

Aici vezi sau ascunzi comentariile