COPII, PARINTI SI EXAMENE Imprimare E-mail


ImageAnul asta am bacul si admiterea, insa in ultima vreme am inceput sa am insomnii, si culmea!,aparent din cauza faptului ca invat prea mult. Nu pot adormi deoarece imi vin in minte tot felul de fraze invatate peste zi, reactii chimice, formule, s.a.m.d. daca reusesc sa adorm, am cosmaruri, bineinteles cu aceeasi "tematica"! Ma trezesc in 20 de minute transpirata si cu o durere de cap infernala din cauza careia nu mai pot adormi, si din nou, involuntar, incep sa repet in gand teoria invatata in cursul zilei. invatatul ma epuizeaza psihic si fizic. Plimbarile in parc mi se par o oarecare pierdere de timp, am senzatia ca in timpul pierdut as fi putut sa mai invat un capitol-doua. muzica deja nu mai are nici un efect, intrucat ascult muzica in timp ce invat (astfel, de fiecare data cand ascult muzica si nu am ocupatie, am senzatia ca trebuie sa invat, sa repet ceva). Pe zi ce trece sunt tot mai obosita pentru ca nu pot dormi noaptea...
” Textul de mai sus este preluat si cred, strict autentic, din spusele unei tinere studioase, care stie sa se analizeze cu rigurozitate si sa ceara ajutorul atunci cand se simte depasita de o problema. O tanara care se apropie de perioada in care va sustine examene. Si, cu riscul de a ma repeta,  vorbeste despre starea ei!  Miza care se joaca atunci cand copilul nostru are de sustinut un examen de importanta examenului de capacitate sau de bacalaureat este foarte mare. Din pacate, inca, de aceste examene depinde, este conditionata, continuarea studiilor. Si mai grav este faptul ca aceste examene cuprind multe materii, uneori aceleasi pentru toti adolescentii, chiar daca optiunea si abilitatile acestora sunt cu totul si cu totul altele. Dar nu discutam aici despre adecvarea curriculelor scolare la competentele copiilor, ci despre modul in care traiesc ei aceste evenimente majore in viata lor. Pe de alta parte, se considera ca reusita scolara (sau esecul !) a copilului nostru este si un examen pentru noi, ca parinti. Oare nu i-am pus noi totul la dispozitie ? Oare nu am facut noi totul pentru copilul nostru? Singura lui responsabilitate este sa invete (...si sa ne satisfaca noua nevoia de confirmare a calitatilor noastre de parinti) ! De aici si miza foarte mare  a acestor examene!
Cum facem insa ca adolescentii nostri sa se poata proteja, sa poata depasi acest moment intr-o stare de confort (aproximativ macar) ? Imi rasare in minte zicala dulce-amara : "porcul nu se ingrasa in Ajun!". O spun multi atunci cand se presupune ca un copil trebuia sa invete demult, nu cu doua-trei luni inaintea examenului. Insa aceeasi zicala este valabila si atunci cand adolescentul are un sentiment de nesiguranta, crezand ca nu va mai fi iubit de parinti in cazul in care nu va avea un rezultat pe masura asteptarilor parintilor sai. Ma refer la faptul ca o relatie de incredere intre parinti si copii se construieste incepand din prima zi de viata a copilului.
Risc sa am o atitudine partinitoare, pro adolescent, ca si cum perioada aceasta, a examenelor, este de fapt o lupta intre parinti si copii.
De fapt, incerc sa gasesc o cale prin care parintele si copilul sa poata depasi impreuna starea de tensiune provocata de examene. Ca parinti, care poate am trecut prin aceleasi emotii ca si copiii nostri, este important sa ne mentinem intr-o situatie de comunicare permanenta cu ei. Chiar daca programul ne este incarcat, ne putem rezerva jumatate de ora de sporovaiala cu el. Nu neaparat despre materii, profesori, examene. De fapt, ii putem lasa initiativa alegerii subiectului de discutie.
Tendinta multor persoane, aflate in situatii de stress este de a intra in regresie afectiva. Ce inseamna acest lucru? Inseamna ca acestea cauta sa regaseasca o atmosfera afectiva cat mai apropiata de starea de securitate, siguranta. De obicei, aceasta stare se identifica cu perioada micii copilarii, in care mama isi tinea copilul in brate. Pe undeva, faptul ca stam de vorba cu adolescentul nostru, intr-un cadru intim, linistit, face sa se recreeze acea stare. Atentie mare insa: adolescentului ii este greu sa recunoasca ca este sensibil, ca se simte depasit. Uneori refuza chiar contactul fizic cu parintii sai, acum doar este (aproape) adult! Noi putem primi emotiile sale. Unii pot fi efervescenti, caci ei abia asteapta sosirea examenelor. Altii, isi doresc ca examenele sa vina cat mai tarziu. Important este sa vorbim cu ei despre ceea ce simt si sa le returnam aceste emotii intr-o maniera cat mai descarcata de nuantele de exagerare. Altfel spus, sa le neutralizam. Nu ne putem permite ca adolescentul nostru sa fie nici prea entuziast, dar nici pesimist. In mod obiectiv, existã si posibilitatea de a nu obtine rezultatul scontat. Trebuie sa tinem cont si de faptul ca pot aparea si situatii neprevazute chiar si pentru aceia care se simt atat de bine pregatiti incat considera ca nu poate sa ii surprinda nimic. Aceasta jumatate de ora petrecuta impreuna cu copilul nostru, o putem numi...antrenament.

 
newsletter
login
cont
parinti
parinti


galeriapiticilor.jpg    
Poze din galerie!
Educatie si Scoala
2006 - 2012 ScoalaParintilor.ro - toate drepturile rezervate
Termeni si conditii | Publicitate

banner
banner