Scoala Parintilor - CUM DORIM SA INVETE COPILUL NOSTRU

Acasa

CUM DORIM SA INVETE COPILUL NOSTRU

Cam prin primavara, statem de vorba cu o buna prietena, mamica a unei fetite de 9 ani, inteligenta, cu preocupari extrascolare, care si-a pastrat in totalitate firescul si naturaletea varstei. Mama ei, imi povestea cu naduf ultima nazbatie a micutei domnisoare: timp de cateva zile, si-a facut tema la matematica cu sarguita si spor. Si fara nici o graseala. Mama, venea de la serviciu si verificau impreuna temele si era bucuroasa tare ca fetita ei nu are probleme cu impartirea.

CUM DORIM SA INVETE COPILUL NOSTRU Cu o seara in urma, a venit mai devreme decat de obicei de la serviciu si-a propus sa faca temele impreuna cu Micuta. Moment de panica, caci…impartirea nu “mergea”! Avand o relatie buna si cunoscandu-si copilul foarte bine, mama o intreaba daca cumva s-a folosit de vreun “ajutor” in zilele anterioare. Micuta recunoaste ca a utilizat pentru impartiri calculatorul! La momentul acesta al povestirii, nu am putut sa nu bufnesc in ras, fapt care a indignat-o mai tare pe prietena mea.

Ma uitam la ea si ii intelegeam revolta, dar imi placea sa ma gandesc la Micuta si la modul magistral in care ea s-a descurcat. Acest copil, care nu a reusit sa inteleaga care este mecanismul prin care se operationalizeaza impartirea, a ales sa utilizeze cea mai usoara formula pentru a iesi din incurcatura: calculatorul! Pe de o parte o intelegeam pe mama sa: copilul nu a inteles ceva si nu a intrebat, alegand cea mai usoara varianta. Pe de alta parte, intelegeam copilul care stia ca exista posibilitatea sa utilizezi calculatorul pentru a face impartiri.

Imi intreb prietena mea ce o deranjeaza cel mai tare si, de fapt, ce asteapta de de Micuta. Am fost relaxata cand am auzit-o spunandu-mi ca vrea sa inteleaga, sa fie curajoasa si sa intrebe atunci cand nu intelege ceva, pentru a invata cu placere. Nu ar fi deranjat-o daca ar fi observat ca Micuta a inteles cum se face impartirea. Ba mai mult, undeva ii radeau ochii ca Micuta a gasit o rezolvare pentru problema ei. Este mai mult decat constienta ca exista calculatoare, computere si ca o mare cantitate de materie pe care am invatat-o noi in anii de scoala ne-a fost utila ulterior doar …pentru a ne ajuta acum copiii la teme.

De la aceea discutie care m-a bucurat, ma tot gandesc la ce ne asteptam noi de la copiii nostri cand trec pragul acesta si devin elevi? Ne asteptam sa fie premianti la sfarsit de an? Sa invete tot si de toate fara a simti nimic sau sa inceapa sa simta placerea in a sti cat mai multe? Sa scotoceasca si sa gaseasca printre carti sau prin informatia virtuala tot ce-i intereseaza despre …alinierea planetelor sau limba greaca veche?

In cadrul dezvoltarii psihice si al formarii personalitatii adulte, invatarea ocupa un loc central, datorita faptului ca prin invatare individul dobandeste noi comportamente. Deprinderile, cunostintele, operatiile intelectuale se dobandesc prin activitatea de invatare.

Daca am dori sa facem o clasificare a invatarii, aceasta ar putea fi: invatarea spontana sau sociala (care se refera la invatarea neorganizata si instinctiva, care are loc in familie si apoi in societate) si invatarea sistematica (organizata, realizata in cadrul scolii). In ce priveste dezvoltarea intelectuala, invatarea sistematica este eficienta intr-un grad mai mare decat invatarea spontana, dar cu toate acestea ea nu dezvolta latura afectiva (planul motivatiei, al valorilor, al sentimentelor) a personalitatii, care e mai degraba formata in cadrul invatarii sociale.
Invatarea sistematica se canalizeaza in doua directii:
• In formarea de priceperi si deprinderi motorii (invatarea scrisului, a desenului tehnic, a sporturilor): invatarea senzorio-motorie.
• In insusirea de cunostinte si formarea de capacitati intelectuale (memorarea unor legi, formule, rezolvarea de probleme): invatarea cognitiva.

Invatarea scolara este, in cea mai mare si semnificativa parte, o invatare cognitiva, caci scopul final urmarit este constituirea unui sistem cognitiv al copilului si a unor structuri operationale specifice obiectelor studiate in scoala.

In procesul invatarii se pot distinge doua etape: in prima se urmareste rezolvarea unei probleme, iar in a doua etapa se realizeaza fixarea, consolidarea solutiei
Pentru ca un copil sa poata invata eficient, sunt importanti urmatorii factori: motivatia copilului, scopul memorarii (un interes personal al acestuia vor creste eficienta invatarii); cunoasterea efectelor (copilul trebuie sa afle de ce anume a luat un “bine” sau un “suficient”); intelegerea materialului de invatat (copilul trebuie sa inteleaga la ce anume ii este de folos acea informatie si esentiala pentru o invatare de durata, caci daca nu intelegem, uitarea intervine foarte repede); vointa, intentia de a tine minte. Intelegerea este mai importanta decat intentia de a tine minte.

Am intalnit profesori care nu stiau sa fie profesori. In ciclul gimnazial, liceal si chiar universitar. Am intalnit profesori universitari care solicitau din partea studentilor sa le reproduca textele in cadrul examenelor, refuzand sa accepte importanta demersului cognitiv al studentului.
Dar sunt si invatatori, profesori cu “har”. Care stiu ca nu calificativul obtinut de elev este important, ci modul in care copilul achizitioneaza o informatie, cum se pliaza aceasta pe abilitatile si competentele copilului si cum o utilizeaza ulterior. Si incercati sa ii comunicati invatatorului/profesorului (dar si copilului!) ca acest lucru va intereseaza cel mai mult atunci cand copilul este la scoala.

AUTOR: Cristina Popescu

Comentarii (0)