Sentinta varstei Imprimare E-mail


ImageUn cosmar pe care statisticile si legile refuza sa-l oficializeze: sa fii femeie, sa ai peste 45 de ani si sa cauti o slujba. Se spune ca, pentru o femeie, virsta de 40 de ani este un nou inceput. Maturitate, experienta de viata si, in primul rind, binecuvintarea maternitatii ar fi atuurile de necontestat ale acestor femei. in realitate, pentru sute de brasovence care au implinit 45 de ani, virsta le arunca intr-un cosmar.
Spre deosebire de barbati, considerati a fi la 45 de ani la virsta marilor provocari, majoritatea femeilor constata ca sint etichetate ca „terminate“. Mai ales daca au nefericirea sa fie nevoite de a-si cauta un loc de munca, ele descopera ca tot ceea ce le-a definit pina in acel moment, educatie, pricepere sau experienta, paleste serios in fata legilor junglei de pe piata locurilor de munca. Sute de telefoane, zeci de interviuri in fiecare luna, doar pentru a auzi aceeasi placa: „Nu indepliniti conditiile necesare“. in cazul mamelor care isi cresc singure copiii, faptul de a fi singurul intretinator al familiei devine aproape un dezastru. Am convins o astfel de femeie, mama singura, de 45 de ani, cu doi copii, sa ne povesteasca zbuciumul prin care a trecut in cautarea unei slujbe.

De la uzina, la parinte de profesie

O meserie foarte cautata in ultima vreme de femeile care au trecut de 40 ani si care nu-si mai gasesc un loc de munca este asistenta maternala. Aici, virsta nu poate depasi 52 de ani. insa, a fi asistent maternal inseamna sa stii sa cresti un copil, iar majoritatea celor care se adreseaza Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului au suficienta experienta in acest sens. Interesant este ca cele mai multe angajate pe postul de asistent maternal sint foste angajate ale fabricilor si uzinelor care au facut disponibilizari masive. Ramase fara un loc de munca in urma disponibilizarilor, foarte multe brasovence s-au orientat catre aceasta profesie. Un serviciu care le permite lucrul la domiciliu, dar mai ales completarea vechimii in cartea de munca. Nu le-a fost usor celor care au trecut de la munca cu bucatile mari de fier la ingrijirea unui copil. si cu toate acestea, 31 de „mame“ au venit de la Fabrica de Scule Risnov, 17 de la „Roman“ si patru de la „Tractorul“. si zilnic, DGASPC primeste cereri de angajare pe aceste posturi.

Un cosmar

„Te determina sa te simti neputincioasa, inferioara. Ajungi sa inspiri mila celor carora le povestesti necazurile tale“, rezuma in citeva cuvinte Marcela tot ceea ce a insemnat pentru ea un an de inactivitate. Zeci de cartele telefonice consumate, drumuri batute zilnic si interviuri care nu prevesteau nimic bun. „2005 a fost gol. Abia in noiembrie, dupa un an incheiat de cautari, am gasit de lucru ca asistent maternal. Nu este cea mai fericita optiune, chiar intervine foarte usor rutina, insa in sfirsit pot spune ca m-am bucurat de sarbatori, ca am scapat de grija zilei de miine“, continua femeia care a acceptat sa ne povesteasca despre cosmarul pe care l-a trait.
Marcela are 45 de ani. Nu isi arata virsta. Cocheta, isi alege cu grija cuvintele. Anul care abia s-a incheiat a schimbat-o, imi spune. Ani buni in care a lucrat fara intrerupere la Fabrica de Scule Risnov, nu si-a pus niciodata problema ca pentru ea usile ar putea ramine inchise. Pina acum aproximativ doi ani, se putea considera o femeie implinita careia viata ii oferise si doi copii, o fetita si un baietel. Apoi, totul s-a schimbat.

„Saptaminal mergeam la cite doua-trei interviuri“

in noiembrie 2004 a fost nevoita sa isi paraseasca locul de munca. in viata ei s-a declansat atunci furtuna. Nu a fost niciodata somera cu acte in regula, contractul de munca fiind desfacut cu acordul ambelor parti. A cunoscut insa toate umilintele pe care le presupune lipsa unui loc de munca. intr-o lume in care esti ceea ce faci, viata Marcelei a inceput incet-incet sa piarda din sens. Cel mai dureros era poate gindul ca nu le poate oferi celor doi copii ai sai tot ceea ce si-ar dori o mama. „Cred ca saptaminal mergeam la cite doua, chiar trei interviuri. Cumparam cartele telefonice, imi luam un ziar cu anunturi pentru locuri de munca si sunam. De la bun inceput ma deranja faptul ca nu mi se dadeau detalii prin telefon. Eram nevoita sa cheltuiesc bani pentru transport pentru ca, odata ajunsa acolo, sa descopar ca era cu totul altceva decit ceea ce crezusem eu. Ma gindeam, bineinteles si la un loc de munca care sa imi ofere posibilitatea de a avea grija si de copiii mei. Uneori, chiar daca mi se parea o slujba potrivita, mi se spunea politicos ca nu este pentru mine“, se destainuie Marcela.
Pe masura ce timpul trecea, interviurile devenisera aproape o rutina. Cu toate acestea, raspunsul mult asteptat parea sa nu mai vina.

„Esti fata de gasca? Dar vezi ca eu nu am nevoie de o Sfinta Paraschiva“


„Nu puteam sa inteleg de ce nu gasesc mai repede de lucru. Ma intrebam daca e ceva in neregula cu mine sau daca am cautat indeajuns de mult. Apropiatii imi spuneau ca nu se poate sa nu apara ceva. Asa gindisem si eu inainte sa ajung in situatia asta. Mi se parea ca nimeni nu ma mai intelege“, continua oftind femeia. Rutina telefoanelor era presarata adesea cu evenimente care faceau din goana dupa o slujba o adevarata aventura. „imi amintesc ca, fara sa vreau, tot dadeam de o persoana care numai intentii serioase nu avea. La telefon imi raspundea un glas obraznic, gros de barbat. Ma intreba chestii de genul: «Esti fata de gasca?», Dar vezi ca eu nu am nevoie de o Sfinta Paraschiva». Cred ca as recunoaste numerele de telefon, si de mobil, si de fix, dintr-o mie. Am invatat sa ma feresc de astfel de lucruri“, povesteste amuzata interlocutoarea mea. Dincolo de situatiile picante, pentru Marcela devenise aproape o nevoie sa stie de ce nu se poate angaja. Pe masura ce in agenda ei lista interviurilor crestea, incepea sa inteleaga mai bine de ce nu a fost chemata la lucru. „Nu mi se spunea chiar in fata ca virsta e o problema. La o casa de amanet insa, chiar de la bun inceput mi s-a spus ca nu vor pe nimeni peste 40 de ani. Altii nu erau insa atit de directi. Abia cind ajungeam sa ne vedem, cu CV-ul in fata, veneau si comentariile. «Hm! 45 de ani», eram nevoita sa aud. De obicei incercau insa sa ascunda ca virsta ar fi o problema. Se legau de calificare. Desi le spuneam ca stiu sa lucrez pe calculator, ca am tinut ani de zile o contabilitate, imi cereau diplomele. La o alimentara din centrul orasului m-au refuzat pe motiv ca nu stiu sa folosesc o casa de marcaj. Or, asta se invata in cinci minute“, incearca si acum sa gaseasca raspunsuri Marcela.

Copiii, o piedica importanta in gasirea unei slujbe

Mai subtil sau nu, multi angajatori ii dadeau de inteles ca si copiii reprezentau o problema.
„Multe slujbe presupuneau o perioada de pregatire inainte, asa-numitele «traininguri». Eu, evident ca nu puteam merge, din cauza copiilor. Mi se spunea imediat ca asta era o problema. Am gasit in alta parte un loc de munca ce presupunea un program de dimineata pina la noua seara. Nu sint mofturoasa, m-as fi multumit cu orice, dar nu puteam sa stau atit de mult departe de copiii mei“, schiteaza femeia unul dintre cele mai mari obstacole. „incet-incet am renuntat sa mai citesc anunturile. Nu mai aveam nici bani de cartele telefonice, dar nici energie. Am dat chiar eu un anunt, in care imi ofeream serviciile ca menajera. Primeam bip-uri pe telefon, insa nu a iesit nimic nici de aici. Punctul culminant a fost cind am fost recomandata pentru un post de casiera. Urma sa ma deplasez prin sate si sa colectez banii. Totul a mers bine pina cind directorul respectiv m-a vazut fata in fata. Dintr-o data, postul nu mai era valabil“, creioneaza femeia felul in care, putin cite putin, incepuse sa isi piarda increderea. „Te simti ca o minge intr-un teren de tenis. Ajungi sa te privesti in oglinda, sa analizezi felul in care arati. Sa te intrebi chiar daca mai poti iesi din casa. Nu am crezut niciodata ca as putea avea probleme din cauza felului in care arat, sau ca acest lucru mi-ar putea crea probleme in a-mi gasi o slujba“, zimbeste cu o umbra de cochetarie Marcela.
Dupa un an de cautari, Marcela pare sa-si fi gasit locul. Lucreaza ca asistent maternal, iar salariul pe care il primeste o ajuta sa se descurce cu cei doi copii. Grija ca nu are ce sa le puna copiilor pe masa pentru ziua de miine pare sa fi disparut.

Barbatii, preferati de angajatori


* Pentru a ne convinge care sint preferintele angajatorilor am hotarit sa mergem sa vorbim cu directorul unei societati comerciale brasovene. L-am intrebat: Daca se prezinta la dumneavoastra o femeie si un barbat, care indeplinesc aceleasi cerinte cerute de dumneavoastra, pe cine ati prefera? Raspunsul nu a intirziat sa apara. „Vreau sa va raspund sincer. As prefera barbatul. Eu cred ca barbatii fac fata mult mai usor decit femeile in anumite situatii. Barbatii au un caracter mai puternic. Trebuie sa recunosc ca mai sint si femei mai bune decit barbatii, dar eu personal prefer barbatii“, a declarat patronul unei societati brasovene, care a preferat ca identitatea sa-i ramina necunoscuta.

In Brasov, peste 6.000 de femei nu au unde lucra.
 
* Potrivit celor mai recente statistici efectuate la Agentia Judeteana de Ocupare a Fortei de Munca, categoria femeilor intre 30 si 50 de ani este cea mai expusa somajului. La nivelul judetului, peste 6.000 de astfel de femei se confrunta cu lipsa unui loc de munca. Cifra se refera doar la acele femei care au declarat la AJOFM ca nu au o slujba, insa numarul somerelor este, cu siguranta, mult mai mare. Astfel, 1.403 femei cu virste intre 30 si 40 de ani sint somere, cu indemnizatie sau fara. Alte 2.000 de femei care se confrunta cu lipsa unui loc de munca au virste intre 40 si 50 de ani. Rata somajului la aceasta categorie rivalizeaza cu cea a proaspetelor absolvente de liceu sau studii superioare. Daca tinem insa cont ca, spre deosebire de absolvente, aceste femei au de intretinut o familie, si cel mai adesea nu au o calificare ceruta de conditiile economiei de piata actuala, situatia este dramatica. „Tot ce putem noi face este sa incurajam angajatorul, prin anumite facilitati oferite de catre stat, sa angajeze persoane din anumite categorii defavorizate, femeile intre doua virste fiind una dintre ele“, a declarat Anca Finichiu, director executiv AJOFM Brasov.

de: Roxana STOICA
articol publicat cu acordul Monitorul Expres.Ro


Comentarii ()add
Spune-ti parerea despre acest articol
quote
bold
italicize
underline
strike
url
image
quote
quote
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley


Adaugati caracterele din imagine


busy
 
newsletter
login
cont
parinti
parinti


galeriapiticilor.jpg    
Poze din galerie!
Educatie si Scoala
2006 - 2012 ScoalaParintilor.ro - toate drepturile rezervate
Termeni si conditii | Publicitate

banner
banner